Stil de viata  Afectiuni si boli  Club sanatate
Teste
 
Copilul (3-14 ani)
Home > Stil de viata > Cresterea copiilor > Copilul (3-14 ani) > Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie

Tulburarea hiperkinetica este o manifestare care apare in copilarie si are, din pacate, o frecventa tot mai mare.

Copilul hiperactiv este intr-o continua miscare, are o capacitate scazuta de concentrare a atentiei, dificultati in controlul atentiei. Simptomele cuprind  neatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea si pot fi prezente la un copil simptome doar dintr-o categorie sau cateva simptome din toate categoriile.

Neatentia: copilul face greseli din neatentie, nu poate da atentie detaliilor, frecvent pare a nu fi atent la ce i se spune sau la ce i se cere sa faca, nu reuseste sa dea atentia cuvenita sarcinilor sau activitatilor, ii displace, evita sau devine agresiv cand este obligat sa depuna un efort de atentie si mental sustinut, este usor de distras de stimuli exteriori (ex. zgomotul de afara).

Hiperactivitatea: se foieste incontinuu pe scaun, nu poate sta asezat mult timp, este tot timpul in miscare, vorbeste mult, neantrebat.

Impulsivitatea: raspunde neantrebat sau inainte ca intrebarea sa fi fost formulata, este foarte nerabdator, nu poate astepta sa-i vina randul la joc, frecvent ii intrerupe sau ii deranjeaza pe ceilalti.

Aceste simptome apar inainte de varsta de 7 ani si provoaca disfunctionalitate, acasa, la gradinita sau la scoala.

In etiologia tulburarii hiperkinetice sunt incriminati factori neurochimici si neurobiologici (modificarea metabolismului si concentratiei de dopamina, noradrenalina), factori genetici (grad de transmitere ereditara apreciat intre 65-90%), factori dobanditi (toxemia gravidei, suferinta la nastere, encefalite, meningite in primul an de viata, traumatismul cranian), factori psihosociali (familii tensionate conflictuale, familii dezorganizate, substante chimice din alimente, parinti grabiti si foarte ocupati).

Tratamentul tulburarii hiperkinetice implica doua interventii: interventia psihoterapeutica si cea medicamentoasa si cele doua se asociaza. Intreventia psihoterapeutica include psihoterapia familiei, psihoterapie individuala si de grup.

Interventia medicamentoasa se poate face cu medicamente din grupul medicamentelor psihostimulantelor, antidepresivelor, neurolepticelor, sedativelor, anticonvulsivantelor sau cu medicamente homeopate.

De ce medicamente homeopate in tratamentul hiperkinetismului? Pentru ca ele sunt de prima intentie deoarece sunt eficiente, nu au efecte secundare, nu dau dependenta, sunt ieftine.

Organismul cand este supus unei "agresiuni" externe sau interne, pentru a pastra starea de sanatate isi pune in actiune mecanismele de autoreglare. Cand acestea sunt depasite, apare boala. In cazul tulburarii hiperkinetice putem vorbii de o modificare a neurotransmitatorilor din creier si putem intervenii cu un medicament ca sa remediem acest dezechilibru. Acest dezechilibru reprezinta de fapt efectul si nu cauza. Administrand un medicament care actioneaza strict la nivelul neurotransmitatorilor in multe cazuri obtinem un rezultat bun, dar in momentul opririi medicatiei simptomatologia in cele mai multe cazuri revine ca si la inceput.

Medicamentele homeopate nu se administreaza pentru un simptom ci se prescriu pentru totalitatea simptomelor copilului. Astfel medicamentele homeopate trateaza si simptomele si terenul pe care acesta au aparut.

Medicamentele homeopate  ajuta  mecanismele de autoreglare ale organismului sa-si poata desavarsii actiunea, adica actioneaza asupra cauzei, conform cu spusele dr Samuel Hahnemann: "Singura misiune a medicului este sa vindece repede, cu blandete si definitiv".

Sanatatea mentala a adultului incepe cu sanatatea mentala a copilului.

Dr Radu Naghiu, Scenar
Medic specialist psihiatria copilului si adolescentului
Medic homeopat

de TopSanatate
Ce spun cititorii (ultimul mesaj pentru acest articol)
  25.10.2011 11:13 
integrarea copilului hiperactiv in gradinite sau scoli
copii hiperactivi pe langa suferintele provocate de aceste tulburari ,trebuie sa se lupte si cu sistemul public sau privat de invatamant,unde fiind persoane incomode se cauta prin orice metode indepartarea lor din sistem.problemele se regasesc mai tarziu ,neintegrarea sau izolarea copiilor hiperactivi nu ramane fara urmari.in statistici se intalnesc multe cazuri in care acesti copii ajung la maturitate sa creeze probleme in societate,dar niciodata nu se pune problema ca societate ii impinge ,prin debarasarea de ei ,spre aceste fapte.cu toate ca numarul acestor copii este in creste re sistemul de invatamant evita sa caute o rezolvare a problemei.sunt copii care au dreptul la o viata normala si scoala este primul pas spre normalitate,dar se incearca indepartarea lor din acest sistem .
  25.10.2011 11:12 
integrarea copilului hiperactiv in gradinite sau scoli
copii hiperactivi pe langa suferintele provocate de aceste tulburari ,trebuie sa se lupte si cu sistemul public sau privat de invatamant,unde fiind persoane incomode se cauta prin orice metode indepartarea lor din sistem.problemele se regasesc mai tarziu ,neintegrarea sau izolarea copiilor hiperactivi nu ramane fara urmari.in statistici se intalnesc multe cazuri in care acesti copii ajung la maturitate sa creeze probleme in societate,dar niciodata nu se pune problema ca societate ii impinge ,prin debarasarea de ei ,spre aceste fapte.cu toate ca numarul acestor copii este in creste re sistemul de invatamant evita sa caute o rezolvare a problemei.sunt copii care au dreptul la o viata normala si scoala este primul pas spre normalitate,dar se incearca indepartarea lor din acest sistem .
  25.10.2011 11:09 
integrarea copilului hiperactiv in gradinite sau scoli
copii hiperactivi pe langa suferintele provocate de aceste tulburari ,trebuie sa se lupte si cu sistemul public sau privat de invatamant,unde fiind persoane incomode se cauta prin orice metode indepartarea lor din sistem.problemele se regasesc mai tarziu ,neintegrarea sau izolarea copiilor hiperactivi nu ramane fara urmari.in statistici se intalnesc multe cazuri in care acesti copii ajung la maturitate sa creeze probleme in societate,dar niciodata nu se pune problema ca societate ii impinge ,prin debarasarea de ei ,spre aceste fapte.cu toate ca numarul acestor copii este in creste re sistemul de invatamant evita sa caute o rezolvare a problemei.sunt copii care au dreptul la o viata normala si scoala este primul pas spre normalitate,dar se incearca indepartarea lor din acest sistem .
  10.10.2011 14:02 
deficit de atentie
Este f buna intrebarea de final pt ca si copilul meu face aproape la fel,stie toate poeziile copiilor de la gradinita,socoteste,numara si retine toate cantecele. doar agresivitatea atunci cand nu primeste ce vrea el nu o inteleg,mai ales ca de fel e foarte saritor,dar vrea intruna minge si bicicleta,mai putin teme.
  21.09.2011 21:23 
tulburarea hiperkinetica este aceasi cu epilepsia?
am o fetita de 8.9 ani si de curand a suferit ocriza urmata de o hemipareza .dupa efectuarea RMNsi numeroase EEGi sa pus dignosticulde tulb. HIPERKINETICE CU DIFICIT ATENTIONAL.Asdori sa stiu daca diagnosticul dat este acelasi cu epilepsia???
  21.09.2011 21:03 
tulburarea hiperkinetica este aceasi cu epilepsia?
am o fetita de 8.9 ani si de curand a suferit ocriza urmata de o hemipareza .dupa efectuarea RMNsi numeroase EEGi sa pus dignosticulde tulb. HIPERKINETICE CU DIFICIT ATENTIONAL.Asdori sa stiu daca diagnosticul dat este acelasi cu epilepsia???
  16.09.2011 17:42 
despre Sebi
citind ceea ce ai scris mai sus, parca am citit despre baietelul meu. Are tot 7 ani si chiar azi am fost la psiholog cu el si a fost diagnosticat ca fiind un copil hiperchinetic. Te rog, daca poti sa-mi spui cum l-ai tratat pe baietelul tau.
  24.02.2011 16:44 
despre raul
imi e f greu sa accept ,dar ciitint ce scrie mai sus ,recunosc unele din simptome si la copilasul meu care are 7 ani . raul este neatent la aproape orice lucru care se petrece in jurul lui , cand vine de la scoala de cele mai multe ori imi spune ca nu isi aminteste ce a facut la ore. si nu stie nici ce a mancat , atunci cand cineva vorbeste cu el nu se uita la persoana respectiva ,iar uneori devine agresiv din senin . ceea ce nu inteleg eu este faptul ca desi este ff neatent invata f bine si cu mare usurinta poezii cantece , calcule ba chiar are rezultate ff bune la scoala , in joaca l-am invatat si tabla inmultirii in mai putin de o ora . intrebarea mea este :CUM POATE UN COPIL CARE NU ISI ADUCE DE AMINTE NICI CE MANANCA ,SA RETINA LUCRURILE CU ATATA USURINTA???????????//
 

Newsletter-ul TopSanatate
dinamism si energie de la prima ora!


Cresterea copiilorFrumusete & ingrijire
Medicina alternativaNutritie
PsihologieRelatii
SarcinaSanatate sexuala
Sistemul imunitarSlabeste sanatos
SportShopping
CardiologieDermato - venerologie
EndocrinologieGastroenterologie
Ghid de prim ajutorGinecologie
NefrologieOftalmologie
OncologieOrtopedie
PsihiatrieSanatatea spatelui
Sanatate publicaStomatologie