Stil de viata  Afectiuni si boli  Club sanatate
Teste
 
Medicul raspunde
Home > Medicul raspunde > Timiditatea la 23 de ani

Timiditatea la 23 de ani

In clipa in care va constientizezi problema, sunteti pe calea cea buna. Cand ati inceput sa realizati asta? De unde credeti ca a pornit? Incercati sa intelegeti mecanismul prin care ati ajuns la acest mod de a reactiona in lume. Apoi, incepeti sa faceti mici gesturi pe care nu aveati curajul sa le faceti inainte si vedeti cum va simtiti.

In caz ca va este greu sa va descurcati singura, sigur ca putem vorbi la cabinet. Una din cele mai importante conceptii gresite in cazul timiditatii este ca ceilalti ne urmaresc gesturile sau ca vor rade de noi daca vom face ceva gresit.

De fapt, lucrurile nu sunt deloc asa. Incercati sa priviti in jurul dumneavoastra oameni carora le admirati comportamentul si veti vedea ca si ei fac mici gafe, dar care nu sunt deloc iesite din comun si nu sunt subiect de ironie.

In ultima instanta, analizati cat de important este sa nu fii ironizat. Ce se intampla de fapt daca ati face o gafa? Cum va simtiti? Analizati aceste sentimente si reconstruiti-le in mod pozitiv. Umorul este si el o resursa foarte importanta.

Ce spun cititorii (ultimul mesaj pentru acest articol)
  16.09.2011 02:58 
EEeDWhjBBd
Gee willierks, that's such a great post!
  26.07.2006 11:35 
cum sa scap de obsesia unei foste mari iubiri?
In generala m-am indragostit de un coleg de clasa care nu mi-a raspuns cu aceleasi sentimente si din aceasta cauza am suferit ani la rand.Cand am intrat la liceu am sperat ca voi scapa de amintirea lui si aproape am reusit o perioada angajandu-ma in tot felul de cativitati extrascolare.dar la un moment dat a aparut din nou in calea mea si dragostea pentru el a renascut chiar daa nu cu aceeasi intensitate ca la inceput.suntem din acelasi oras si ne vedem uneori pe strada si studiem la aceeasi facultate si ne vedem macar o data pe saptamana.Intalnirile cu le imi provoaca din nou acea strae de agitatie si suferinta si aceeasi dorinta de a fi cu el.Problema este ca nu am curajul sa il abordez pentru ca nu am destula incredere in mine si ma gandesc ca daca atunci nu i-am placut de ce m-ar placea acum?Ce-i drept ca eu m-am schimbat foarte mult in ultimii ani ata la comportament cat si la atitudine.Inainte ma imbracam aiurea si eram grasa.Acum ma imbrac bine, toti imi spun ca sunt frumoasa, toti ma plac cu exceptiile de rigoare in cazul unora, doar ca am ramas la fel de timida in preajma lui.El e tupeist, are incredere in el in timp ce eu sunt o timida.Cel mai mult ma deranjeaza ca sentimentul de nesiguranta si suparare ca el nu ma place cand sunt in preajma lui se extinde si in cazul celorlalti baieti cu care intru in contact.Nu stiu ce sa fac ca sa am mai multa incredere in mine cand sunt in preajma lui si sa nu mai fiu asa de timida cu el si cu cei din jur.Obsesia pentru el m-a facut sa refuz toate propunerile inpartea altor baieti si sa ma izolez de ceilalti, deci nu am avut nici un iubit pana acum(20 ani)si sunt virgina.Sunt si complexata in cauza asta si depresiva.Efectiv nu am curaj sa flirtez cu alti baieti sau cu El, fiindca ma gandesc ca ei isi vor da seama ca nu am mai avut prieten pana acum sau ca sunt virgina.Si nu stiu ce sa fac ca sa pot sa il abordez pe El.
 

Newsletter-ul TopSanatate
dinamism si energie de la prima ora!


Cresterea copiilorFrumusete & ingrijire
Medicina alternativaNutritie
PsihologieRelatii
SarcinaSanatate sexuala
Sistemul imunitarSlabeste sanatos
SportShopping
CardiologieDermato - venerologie
EndocrinologieGastroenterologie
Ghid de prim ajutorGinecologie
NefrologieOftalmologie
OncologieOrtopedie
PsihiatrieSanatatea spatelui
Sanatate publicaStomatologie