Ce spun cititorii (ultimul mesaj pentru acest articol)
16.01.2012 19:45
spaima
trec si eu prin perioada asta cum pot sa ma tratez va rog daca stiti
29.08.2011 01:04
depresie?
nu stiu cum sa-i spun ,dar trec printr-o perioada groaznica.am un baietel de 3ani jumate si o fetita de 10luni.sunt disperata,am ajuns sa nu m-ai suport pe nimeni,nici macar pe mine insami.inainte eram vesela,distractiva ,acum nu-mi place nimic simt ca nu am forta sa fac nimic,tot ce fac mi se pare gresit.si ce e cel mai rau e ca nimeni nu ma intelege ..nu mai pot sunt extenuata mereu trista si am momente cand as vrea sa plec departe fara copii sa nu mai vad pe nimeni chiar daca imi pare rau dupa
21.04.2011 14:55
dppingmsddtim
Am citit decat cateva comentarii,unele rautacioase cei drept.Sintomele sunt reale si vorvesc rautacios femei care nu leau trait va spune un tatic tamar care nu e stabilit in Romania si unde sintem se acorda ft putin timp pentru cresterea bebelusilui dupa nastere.Ma simt in masura de a vorbi pt ca sunt in cauza si sotia mea,tanara si la primul copil, a trecut cam prin toate sintomele de mai sus iar eu in 2 saptamani de concediu paternal am stat nonstop langa ele si am vazut prin ce momente grele a trecut si m-am consumat odata cu ea...ma rog.mai imp decat tot este sa deschide-ti bine ochii inainte si dupa cum scrie la finalul articolului mai bine sa preveniti.Nu doresc aceasta depresie nici femeilor rautacioase care au lasat comentariile de mai jos.Singurul lucru pe care mi-l doresc acum este ca scumpa mea sotie sa se recupereze si sa se faca bine pentru ca o iubesc enorm de mult,e mai presus de toate si impreuna cu ingerasul si scumpul nostru bebelui o asteptam acasa.In final stiu ca dragostea noastra si puterea ei interioara ii va da puterea de a trece peste.
SFAT:Nu neglijati sintomele,nu va fie rusine si teama sa acceptati ca aveti o depresie,iar pt cei apropriati persoanei in dpp sprijinitio continuu,oferitii toata increderea,confortul si conditiile pentru a trece peste,credeti in ea si nu o neglijati.
Multumesc.Un tatic preocupat din Sp.
07.04.2011 04:51
despre dpp
depresie postanala : pe vremea dumneavoastra probabil nu existau nici : alergie la iarba, soare, apa, etc ... poate mai deschide-ti ochii putin in jur...nu se vede clar ca apar tot mai multe boli ..care mai de care mai ciudate ? asadar nu mai jigniti aiurea , in necunostinta de cauza, DOAMNA...ca sa nu cumva sa va ''binecuvinteze'' Dumnezeu sa simtiti pe pielea dumneavoastra vreo ''ifosa'' din asta !!!
07.04.2011 04:45
Stimata doamna,
Persoanele care se informeaza despre acest subiect au nevoie de sprijin nu de critici si rautate. Eu cunosc persoane care au trait in comunism si au avut depresie ..unele chiar mai grave decat am auzit in ziua de azi...si chiar daca ar fi cum spune-ti d-voastra, care este problema? Trebuie sa traim toate asa cum a-ti trait voi ? Atata imaturitate si rautate nu am mai intalnit demult .RUSINE !!! Sa va fie rusine pt modul in care jigniti persoanele care sufera de depresie postanatala ... daca ma gandesc mai bine si d-voastra aveti nevoie de sprijin ...
21.03.2011 20:23
depresie postnatala
Generatia cu 3 luni si 3 saptamani de concediu de maternitate se descurca atat cu serviciu si 2, 3 copii. Sunt ifose de mame comode , iresponsabile fata de familie,asteptand sa munceasca oricine dar nu ele .Asa le trebuie celor care au dat legea cu 2 ani de concediu In alte tari dezvoltate concediul e de cateva saptamani asa ca mamele nu fac crize asa cum constatam la noua generatie de romance cu pretentii absurde dar obligatii zero!Si nu le mai dati apa la moara , mai bine realizati anchete sa vedeti care e realitatea in tara !
20.02.2011 22:37
inceputul meu
serios mi e teama de ceea ce am citit.sunt mamica de 3 saptamani de un baitel,cand dorm,cand fac dus(ca baie nu mai exista pt mine din cauza timpului care mi l fura copilul),cand lucrez(fac lucrari de croitorie),orice as face mi a ramas in minte plansetul disperat al copilului...sunt stresata,in linistea noptii tot am impresia ca se inneaca,ca vomita si ma scol disperata la el...aproape ca mi e greu sa zambesc,nu mai zic de ras...nu mai tin minte de cand am ras in hohote ultima oara...inainte obisnuiam sa i vb,sa i cant...dar acum ii cant doar cand vad ca nu i nik de facut in legatura cu plansetul lui!
09.02.2011 15:48
am nascut de curand si cred ca sufar de depresie postnatala ma poate ajuta cineva?
26.10.2010 17:17
buna pt cea de mai sus
imi pare rau pt ceea ce am citit mai sus.nu trebuie sa te invinovatesti pt ca copilul mananca mai putin.atat timp cat el este sanatos, totul e in regula.incearca sa fii optimista, sa te gandesti ca esti o sotie si o mama buna.faptul ca ti-ai petrecut ore in sir in bucatarie inseamnca ca ai dat dovada de o mama buna.incearca sa ai rabdare si incredere in Dumnezeu si sa iti faci prietena pe cineva care te poate intelege prin ceea ce treci.nu esti nebuna cu siguranta.exista o stare de nemultumire care nu-ti da pace.ai sa vezi ca in timp totul va fi ca inainte
29.09.2010 12:33
depresie dupa un an de la nastere?
e posibil oare sa fie depresie postnatala starea cu care ma confrunt? am un copil de un an si o luna. de cand a aparut, totul s-a schimbat in viata mea, iar eu m-am schimbat in rau. sunt trista, nimic din lucrurile care ma incantau inainte nu imi mai fac nici o placere, nu imi doresc nimic, nu mai visez la nimic. copilul nu mananca cu zilele, fac zeci de feluri de mancare, stau in bucatarie toata ziua, doar-doar o manca ceva. ma simt ca o sclava. mi se pare ca nimic din ceea ce fac nu e bine, nu sunt o mama buna, nu sunt o sotie buna si nu mai sunt femeie. sunt momente in care regret ca am facut acest copil, desi imediat imi pare rau pt acest gand. eu nu am simtit bucuria de a fi mama. stiu ca nu trebuie sa iti compari copilul cu ceilalti copii, dar din tot ce vad in jurul meu, mi se pare ca la mine totul merge pe dos. sunt urmarita zi si noapte de gandul ca s-ar putea imbolnavi din cauza ca nu mananca si stiu ca toti ma acuza pe mine. nu am cu cine vorbi, nimeni n-ar intelege ce se intampla cu mine. am ajuns sa ma lovesc singura. da, stiu ca e un gest de om nebun, dar mi-am dat multe palme, nestiind cum sa descarc altfel tensiunea pe care o acumulez in fiecare zi. pt ceilalti din jur, par normala. sotul meu le are pe ale lui, habar nu are ce se intampla in sufletul meu si nici nu as putea gasi cuvintele sa ii explic. sigur nu are cum sa inteleaga si nu vreau sa zica apoi ca are o nevasta nebuna... nu stiu ce sa fac.
03.09.2010 20:35
DEPRESIE
EU SUFAR DE DEPRESIE DE 6 ANI DE CAND AM NASCUT MAM SATURAT DE TRATAMENTE SANT BUNE PE MOMENT ORICUM EU SANT DE PARERE CA NU O SA MAI FIU NICIODATA CINE AM FOST DEPRESIA E UN SUFLET NEGRU NU CRED CA O SA SCAP DE EA VREO DATA
03.09.2010 14:02
depresie
Si eu ma confrunt cu aceasta problema, am atacuri de panica atunci cand raman singura cu bebe. Simt ca intreaga mea viata s-a schimbat si parca nu imi mai apartine. Nu ma mai bucur de lucrurile care altadata imi faceau placere. Cu toate astea imi iubesc copilasul si ma straduiesc sa fiu tare pt el, ca el nu are nici o vina saracutul.
11.08.2010 12:03
depresie
nu te descuraja, rudele vorbesc in necunostinta de cauza, eu am un baietel de un an si cateodata imi este frica de ce imi trece prin minte... trebuie sa fim puternice
02.08.2010 12:50
depresie
Am si eu o fetita de 1 an si 4 luni,cred ca sufar de depresie,toata ziua stau cu fetita care are asa multa energie ,nu am timp sa maninc sau sa fac ceva ptr mine doar cu ea,noaptea la fel,simt ca nu mai suport as vrea sa am si eu macar un moment de liniste sa ma relaxez.uneori cred ca doar daca as muri mi-as gasi linistea,doar singuru lucru care ma tine in viata e fetita ,sotu nu imi da atentie iar soacra si cumnati numai sa imi faca reprosuri stiu .ce as putea sa fac .ajutati_ma.!
20.07.2010 23:09
depresie
doresc sa iau si eu legatura cu un psiholog,eu cred ca la mine depresia a atins cote alarmante. va multumesc
18.07.2010 16:00
depresie.
am si eu aceleasi probleme, dar cei din familie ma ignora, le trateaza ca pe niste mofturi, sper ca dupa ce termin concediu c.c. sa ia sfarsit aceasta problema.. sper ....
18.07.2010 15:51
si euu
si eu am aceleasi probleme dar ca nimeni nu ma intelege, tot eu sunt cea sacrificata... nu stiu pana cand...
16.07.2010 16:15
x
Sunt o mamica cu doua fetite : una de 5 ani si alta de un an si jumatate. La prima fetita am avut o perioada groaznica dupa nastere. Am fost speriata, terorizata, nu aveam timp nici sa merg la baie, nici sa ma spal, a fost si este foartee agitata si energica si rebela si alintata. Ajunsesem sa urasc pe toata lumea, sa nu raspund la telefon, sa nu vreau sa vorbesc sau sa ma intalnesc cu nimeni.La cea de-a doua fetita parca a fost mult mai simplu si ea mai cuminte. Le iubesc enorm de mult pe amandoua. Incerc in continuu sa gasesc un echilibru dar nu reusesc.Simt ca sunt coplesita de griji. As vrea sa le fie bine si sa nu le lipseasca nimic, sa nu sufere , sa aiba tot ce au nevoie....imi fac prea multe probleme.....uneori intru in panica ca s-ar putea sa pateasca ceva sau sa patesc eu ceva.....chiar am avut cosmaruri pe care nu le-am putut discuta cu nimeni. Intru in panica cateodata exagerat......asa am facut o criza de nervi atunci cand fetele se uitau pe geamul de la balcon si le tinea mama mea (careia nu am ce sa-i reprosez, are grija mare, parca sunt eu), dar nu am putut sa privesc la ele fara sa o tin eu pe cea mica.Eu trebuie sa stiu tot ce fac fetele, unde sunt in orice moment, ce manaca si cu ce se imbraca....Am impresia ca sunt coplesita uneori......Poate depresia de la prima nastere a lasat urme si poate a recidivat????//
16.07.2010 15:28
si eu am probleme similare
as vrea sa discutam,daca se poate...lasa-mi un id...multe dintre cele relatate de tine le traiesc si eu...trebuie sa vorbesc cu cineva.
26.02.2010 10:36
nu stiu exactce am .....
In primele 2luni nu am avut nimic( am avut-o pe mama langa mine) in a treia luna a fost totul ok, incepand cu a patra luna, am simtit cum cerul se lasa usor, usor peste mine si ma preseaza din ce in ce mai tare, simteam ca ma sufoc, am incercat sa "evadez" macar zece minute cu o baie relaxanta,bebe fiind cu tatal lui intre timp, dar pentru ca incepea sa planga, sotul mi-a reprosat ca de ce nu stau langa el , ca plange si sa-i dau de mancare...si sa vad ce anume il face sa planga..., apoi am incercat sa merg la cumparaturi dar cand ma intorceam ma simteam mai rau, imi era sila de ceea ce tocmai facusem(cum a mputut pierde timpul in atatea magazine?)nu mai aveam chef de nimic altceva si totusi trebuiau facute atatea lucruri: spalat vase, facut curatenie, ingrijit copilul, dat cu aspiratorul,sters praful , aerisit camera copilului, imi era somn permanent simteam ca nu sunt odihnita, mereu , mereu obosita...dupa ce terminam tot ...ma gandeam la ceea ce tocmai facusem si parca nu imi venea sa cred, cum am putut sa le fac pe toate intr-o zi? eram transpirata de atata munca( la propriu )ma imi impuneam ca a doua zi sa ma odihnesc, dar nu se intampla niciodata asa, pentru ca a doua zi vedeam ca erau si alte lucruri de facut...atata oboseala , atata singuratate...pe el nu il mai suportam...de apropiere fizica nici nu mai spun...simt ca nu mai am aer...ma sufoc...am perioade cand nu mai suport nici pe bebe si asta ma sperie pentru ca este lumina ochilor mei...sper sa pot trece si peste asta...cu cine ssa vorbesc? cu nimeni..doar cu gandurile mele...ATAT.
21.12.2009 18:36
depresie
am facut un tratament pentru depresie dar tot mai am momente cand mie greata [asa sa manifestat depresia la mine]in special cand ma enervez de ce ?a trecut un an
08.02.2008 19:01
Si ce fac daca nu am o bona si nu reusesc sa am nici macar 5 min de liniste. De coafor si sueta nu mai vorbesc...