Cum sa spunem lucruri pe care nu am vrea sa le spunem niciodata? (II)

Sigur ca fiecare dintre voi are niste raspunsuri, dar in acelasi timp ar vrea sa afle si altele, astfel incat sa reuseasca sa-si ajute copilul in astfel de situatii.

A vorbi copilului despre ce s-a intamplat in mod adecvat varstei lui si capacitatii de intelegere este un lucru necesar care ne va feri de alte probleme viitoare. Uneori, ne este imposibil sa o facem imediat dar nici amanarea nu trebuie sa fie prea mare.

Avem cu totii nevoie de un timp in care sa ne punem gandurile in ordine, sa acceptam ce s-a intamplat, sa gasim cuvintele cu care am putea anunta copilul, sa ne pregatim sufleteste pentru o astfel de discutie.

Primul pas in a vorbi cu copilul despre astfel de lucruri este sa tinem cont de ceea ce el stie deja, ce simte, ce doreste sa afle. Pentru ca daca ne ducem si ii spunem direct vestea fara sa il "pregatim", copilul poate suferi un soc sau poate avea o replica de genul: "Nu-mi mai spune, nu vreau sa stiu!". Pe cat posibil, este bine ca sa alegem cuvinte simple si o formulare clara, astfel incat ceea ce este oricum greu de inteles sa nu devina si mai greu!

Asadar, este necesar sa gasiti un moment "potrivit" in care sa puteti vorbi cu copilul, sa aveti suficient timp, sa il puteti intreba si asculta, sa va simtiti capabil sa-i raspundeti la intrebari sau sa suportati reactia lui afectiva.

Asa cum reactiile adultilor difera de la om la om, si reactiile copiilor pot fi cu totul neasteptate. Pot primi cu calm vestea, cu tristete, cu lacrimi, la fel cum pot tipa, se pot tavali pe jos, pot refuza sa accepte sau pot pune intrebari nenumarate fara sa astepte raspunsul la ele.

Sunt copii care vor "sa vada", altii care cer "sa fie ca inainte" etc.
In special pentru parinti, aceste manifestari sunt greu de suportat, intrucat, intr-o forma sau alta, arata suferinta propriului lor copil.

De aceea, si parintii simt uneori nevoia unui ajutor din partea altei persoane, fie cineva care s-a mai confruntat cu o asemenea situatie, fie a unui specialist.

Dupa ce i-am comunicat copilului vestea, urmeaza o perioada lunga in care vom incerca sa fim alaturi de el, sa-l sustinem, sa-i dam posibilitatea sa exprime ceea ce simte prin cuvinte sau prin alte modalitati caracteristice la aceasta varsta  (joc, desen etc).

Este important ca sa se simta in siguranta, sa nu apara alte schimbari majore in viata lui, sa stie ca poate primi ajutor si ca nu este singur in incercarea prin care trece.

Cel mai adesea, resimtim ca fiind dificila si plina de obstacole aceasta perioada de dupa... Chiar daca la inceput ne este jena sa cerem ajutor, sa vorbim cu persoane straine despre aceste lucruri, cu timpul ajungem la concluzia ca ne dorim sa aflam si parerea altora, sa beneficiem de eventualul ajutor pe care l-am putea obtine.

Daca apare necesitatea de a discuta cu un specialist, este cazul sa vorbim cu copilului cu sinceritate despre acest lucru inainte. Exista cazuri cand parintii merg cu copilul la psiholog fara sa-i spuna unde va merge, pentru ce sau la ce sa se astepte.

Alteori, copilului i se spune ca a venit ca sa deseneze sau sa se joace putin cu o doamna draguta si nicidecum nu este vorba despre a incerca sa gasim rezolvarea unei probleme sau dificultati aparute in viata lui.
Dar aceasta problema o vom aborda intr-un articol viitor.

de Anca Pietraru, psiholog in cadrul Centrului de Psihologie de Actiune si Psihoterapie     


Cum sa spunem lucruri pe care nu am vrea sa le spunem niciodata? (I)