Termenul de tiroidita autoimuna este folosit pentru a fi descrise toate starile de tiroidita autoimuna, incluzand boala Grave (functia tiroidiana crescuta) si tiroidita Hashimoto (functia tiroidiana scazuta) dar si alte tulburari (de exemplu, tiroidita post-partum sau majoritatea cazurilor de tiroidita silentioasa).
Tiroidita Hashimoto (tiroidita autoimuna limfocitara) a fost descrisa in 1912 de catre medicul japonez Hashimoto Hakaru - cel care a descoperit boala. Aceasta afectiune apare mai frecvent la persoanele cu diferite boli autoimune in istoricul propriu sau cel familial, si de regula apare in randul femeilor din cauza factorilor genetici si hormonali.
"Tiroidita limfocitara cronica (autoimuna) este una dintre cele mai frecvente boli tiroidiene, afectand aproximativ 10-12% din populatie. Predominant este afectat sexul feminin, raportul femei/barbati fiind de 9/1. Afectiunea este produsa de distrugerea imuna a glandei tiroide", a declarat Dr. Mihaela Cristina Anton, medic specialist endocrinolog la Spitalul Judetean Bacau.
Totodata, medicul endocrinolog precizeaza ca "tiroidita Hashimoto este o afectiune autoimuna, care se asociaza cu anomalii ale celulor B si T, implicand mecanisme imune umorale si mediate celular, interesand anticorpii antitireoglobulina, antiperoxidaza, si mai rar anti receptor TSH. Acesti anticorpi sunt markeri ai bolii, fiind implicati in patogenia ei prin scaderea activitatii peroxidazei (enzima foarte importanta in sinteza si activitatea hormonilor tiroidieni)."
Exista mai multe variante ale tiroiditei autoimune:
Predispozitia genetica dar si factorii de mediu sunt necesari pentru activarea procesului autoimun.
"Cauzele acestei boli sunt inca necunoscute; se pare ca exista o predispozitie genetica in afectarea tipurilor HLA DR3 si DR5. Totodata, un rol decisiv in aparitia astei afectiuni este detinut de factori precum: infectiile, excesul de iod sau anumite substante toxice", precizeaza Dr. Mihaela Anton.
Odata cu aparitia bolii, la nivelul tiroidei apar o serie de modificari din cauza procesului citolitic degenerativ si infiltrarea limfo-plasmocitara a tesutului tiroidian. "Astfel, celulele normale se pot distruge, isi pierd forma si se asociaza initial in micronoduli si apoi in noduli", a subliniat Dr. Anton.
De asemenea, trebuie stiut ca atat fumatul, cat si stresul pot creste riscul de hipotiroidism in tiroidita Hashimoto si riscul de oftalmopatie in boala Grave.
"Boala nu are semne si simptome specifice, acestea depinzand de stadiul ei evolutiv. Initial apare o stare de oboseala, apatie - semne de "imbatranire" ale organismului. Apoi se instaleaza semnele specifice hipotiroidiei", a declarat Dr. Mihaela Anton, medic specialist endocrinolog.
Printre semnele si simptomele specifice hipotiroidiei se afla:
In general, persoanele cu tiroidita autoimuna au mult timp un hipotiroidism subclinic - boala care evolueaza in timp. In aceasta perioada, aceste persoane pot fi diagnosticate accidental doar printr-o ecografie tiroidiana. Ulterior, persoanele diagnosticare trebuie supravegheate la fiecare 6 luni prin determinarea TSH-ului
pentru ca nu dezvolta hipotiroidism.
Diagnosticul de tiroidita Hashimoto este, de obicei, stabilit prin prezenta anticorpilor antitiroidieni cu sau fara disfunctie tiroidiana sau gusa.
Dr. Mihaela Anton, de la Spitalul Judetean Bacau, precizeaza ca diagnosticul se pune cu ajutorul:
Tratamentul bolilor autoimune nu pot actiona decat asupra simptomelor. Actualmente acesta se realizeaza, in principal, pe baza de corticosteroizi si imunosupresoare si, uneori, prin plasmafereze (schimburi plasmatice constand in extragerea substantelor nedorite din sange).
"Corticoterapia este ineficace asupra procesului autoimun. Astfel, in formele cu hipotiroidie se initiaza terapia de substitutie cu hormoni tiroidieni, in doze corespunzatoare varstei si in functie de stadiul evolutiv al bolii. In formele cu hipertiroidie se administreaza antitiroidiene de sinteza", a declarat Dr. Anton de la Spitalul de Urgenta Bacau.
Evolutia pacientilor se urmareste la o luna clinic, iar dupa 2 luni prin teste de laborator si ecografic.
"Pentru tiroidita Hashimoto nodulara cu fenomene compresive sau in cazul unui rezultat neconcludent la examenul anatomopatologic se recomanda tratamentul chirurgical", a adaugat aceasta.
Tratamentul chirurgical este recomandat numai dupa dimunuare volumului gusii, in cazul unor fenomene compresive sau in cazul in care exista dubii asupra diagnosticului (de limfon sau carcinom tiroidian).
Dr. Mihaela Anton sustine ca cele mai frecvente complicatii ale tiroiditei autoimune sunt:
Femeia insarcinata prezinta adesea o remisie (perioada in evolutia unei boli caracterizata prin ameliorarea simptomelor si afectarii diferitelor organea) a tiroiditei autoimune, cu reducerea nivelului autoanticorpilor. Persistenta nivelurilor crescute de anticorpi in timpul sarcinii poate indica cresterea riscului de esec si arata exacerbarea autoimunitatii tiroidiene in perioada post-partum.
"Modificarile autoimune din perioada sarcinii pot declansa la femeile predispuse o tiroidita autoimuna. De aceea, corect ar fi sa se realizeze un screening al hipotiroidismului tuturor gravidelor", sustine Dr. Anton, medic specialist endocrinolog.
Aparitia unei tiroidite autoimune, trebuie atent supravegheata si in timpul aplicarii tratamentului pentru a nu aparea malformatii ale nou nascutului. "Se stie ca exista si un risc crescut de avort spontan la aceasta categorie de paciente", precizeaza Dr. Mihaela Anton.
Orice gravida care se stie ca asociaza o forma de tiroidita autoimuna, trebuie sa se adreseze medicului endocrinolog pentru a-i supraveghea evolutia pe toata perioada sarcinii!