Corpul uman are peste 200 de oase grupate in trei mari tipuri: lungi, scurte si late. Principala afectiune osoasa este reprezentata de fracturi - leziuni traumatice ale oaselor, soldate cu intreruperea continuitatii acestora.
Categoriile de persoane predispuse fracturile sunt batranii sau persoanele care sufera de diferite afectiuni osoase; in cazul acestora fracturile pot aparea si in urma unor traumatisme minore sau chiar la efectuarea unui pas gresit.
Clasificarea fracturilor
"Clasificarea este deosebit de complexa, de fapt existand cateva mii de clasificari, in marea lor majoritate controversate si in continua schimbare. S-au incercat clasificari globale, de tipul celei AO (asociatia elvetiana a ortopezilor), dar inutilizabila practic din cauza complexitatii deosebite (cateva sute de criterii definesc cateva mii de fracturi)", precizeaza Dr. Marius Uscatu, medic ortoped la Hyperclinica Medlife.
Totodata, acesta sustine ca "global fracturile pot fi: inchise si deschise, fara deplasare sau cu deplasare, simple sau complexe, unice sau multiple, unilaterale sau bilaterale, acute sau cronice".
Fracturi directe: produse la locul de impact ale agentului traumatizat cu osul.
Fracturi indirecte: produse la distanta de locul traumatismului.
Fracturi complete si incomplete: fisurile, infundarea oaselor late, indeosebi ale craniului, ruperile incomplete ale oaselor copiilor.
Fracturi inchise: cand pielea ramena integra.
Fracturi deschise: cand si pielea este lezata.
Teoretic, fracturile pot aparea la nivelul oricarui os, dar cele mai des intalnite sunt fracturile membrelor superioasa si inferioare.
Fracturile membrului superior
1. Fracturile claviculei
Se produc frecvent prin traumatisme indirecte si mai rar directe, sediul de predilectie constituind-ul zona medie a claviculei. Pozitia in care trebuie sa se efectueze imobilizarea provizorie este cu cotul de partea bolnava impins catre spate si in sus.
2. Fracturile humerusului (bratului)
Se produc mai frecvent prin traumatism direct. La imobilizarea fracturii, ca si atela, putem folosi chiar toracele de care se fixeaza segmentul fracturat cu ajutorul unei esarfe.
3. Fracturile antebratului
Se produc mai frecvent prin traumatism direct. Imobilizarea fracturii se poate face cu oricare tip de atela speciala sau folosind atele improvizate.
4. Fracturile oaselor mainii
Se imobilizeaza pe fata palmara de la cot la degete.
Fracturile membrului inferior
1. Fracturile femurului
Se produc prin traumatism direct sau indirect. Pentru imobilizare se folosesc doua atele inegale. Atela mai lunga se aplica pe fata laterala externa a membrului inferior si se intinde de deasupra oaselor bazinului pana la calcai. Atela mai scurta se aplica pe partea interna si se intinde de la regiunea inghinala pana la calcai.
Cand femurul este fracturat in apropierea genunchiului imobilizarea se poate realiza folosind o singura atela trecuta prin partea din spate a membrului din regiunea fesiera pana la calcai.
2. Fracturile gambei
Sunt foarte frecvente iar imobilizarea poate fi facuta cu orice tip de atela.
3. Fractura de rotula
Se produce prin cadere in genunchi, se imobilizeaza in atele posterioare.
Alte tipuri de fracturi
1. Fracturile costale
Acestea nu se imobilizeaza, exceptie face voletul costal (dubla fractura la 2 coaste invecinate). Imobilizarea se face prin infundarea zonei respective impiedicand astfel, miscarile segmentelor la acest nivel.
Semnele si simptomele constau in dificultatea respiratiei, miscarea paradoxala a segmentului (in timpul inspiratiei si expiratiei), durere, cianoza (coloratie a pielii si a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenarii a sangelui).
2. Fracturile la nivelul bazinului
Odata depistata fractura la acest nivel pacientul ramane nemiscat, nu se mai permite mobilizarea lui. Acesta trebuie tinut pe un plan dur in pozitia culcat pe spate.
Dr. Marius Uscatu, medic specializat in chirurgia piciorului, sustine ca lista factorilor de risc este foarte mare insa cei mai frecvent intalniti sunt:
1. Factori medicali
Pana nu avem rezultatul examenului radiologic nu exista certitudine ca este vorba despre fractura, totusi exista cateva semne care dau nastere idei ca este vorba despre fractura.
Dr. Uscatu, medic ortoped, ne prezinta cele mai frecvente semne ale fracturilor:
Suna de urgenta la salvare daca:
Medota cea mai sigura de diagnosticare in cazul fracturilor este efectuarea unei radiografii. "Diagnosticul este stabilit mai intai clinic, urmand abia mai apoi confirmarea pe baza radiografiei. De multe ori radiografia are doar un rol medico-legal, diagnosticul fiind esentialmente clinic", precizeaza medicul ortoped Marius Uscatu.
Ce face ortopedul?
Osul are calitatea de a se vindeca singur intr-un timp relativ scurt insa fara interventia medicului ortoped exista riscul de a se vindeca in pozitie incorecta. Medicul poate reusi realinierea oaselor fara interventie chirurgicala, astfel, acesta se asigura ca osul este "pus la loc" inainte de a incepe vindecarea.
Pentru a se conferi timpul necesar acestei vindecari segmentul lezat este imobilizat in aparat gipsat pe o perioada ce poate varia de la 21 la 60 de zile. In toata aceasta perioada este bine sa nu uitam de exercitii, de exemplu daca antebratul este imobilizat in gips trebuie sa utilizam zilnic mana in diverse exercitii.
Orice suspiciune de fractura trebuie imobilizata cu atele care trebuie sa "prinda" articulatiile de deasupra si dedesubtul leziunii. In cazul fracturilor deschise trebuie sa avem grija sa evitam contaminarea plagii cu pamant sau alte posibile surse de infectie; iar in cazul fracturilor inchise inainte de imobilizare se efectueaza o tractiune usoara, nedureroasa a segmentului in ax.
Imobilizarea provizorie a fracturilor se face in scopul impiedicarii miscarilor fragmentelor osoase fracturate, pentru evitarea complicatiilor care pot fi provocate prin miscarea unui fragment osos. Mijloacele de imobilizare sunt atelele speciale sau cele improvizate, de lungimi si latimi variabile, in functie de regiunile la nivelul carora se aplica.
Medicul ortoped, Marius Uscatu sustine "ca nu exista o regula de prim ajutor, deoarece aceasta variaza in functie de tipul de fractura si de locul unde s-a produs. De exemplu, intr-un accident rutier exista un tip de saltea gonflabila sau cu memorie de forma, care se muleaza pe forma corpului si il imobilizeaza temporar. Obligatoriu este si coller-ul cervical".
"Fiecare tip de fractura prezinta un tip de imobilizare specifica: cu membrul in rectitudine uneori, alteori cu membrul flectat, uneori imobilizare relativa, alteori imobilizare absoluta", a adaugat specialistul.
Controlul de specialitate al medicului ortoped este obligatoriu in cazul oricarei forme de fracturi.
In timp ce astepti salvare, iata cateva masuri care pot fi aplicate:
1. Opreste orice sangerare
Cu ajutorul unui bandaj steril, vata curata sau o bucata de imbracaminte curata se apasa cu putere rana;
2. Imobilizeaza zona afectata
Nu incerca sa "repari" fractura, decat daca ai o anumita pregatire in domeniu;
3. Aplica pachete de gheata
Acestea vor evita inflamarea zonei si reduc din intensitatea durerii pana la sosirea personalului de la salvare. Atentie! Este foarte important sa nu pui gheata direct pe piele, ci infasurata intr-un prosop sau orice bucata de material;
4. Tratamentul socului
Daca persoana lesina sau intampina probleme in respiratie este indicat sa o asezi culcat pe o suprafata care sa permita capului sa fie mai jos decat trunchiul si ridica-i picioarele (daca este posibil).
Potrivit medicului otoped, fracturile pot fi insotite de o serie de complicatii imediate sau la distanta.
1. Complicatiile imediate:
Specialistul in chirurgia piciorului, Marius Uscatu, sustine ca tratamentul cuprinde 2 optiune majore:
1. Conservator
Presupune imobilizare relativa sau absoluta, prin fesi, orteze, aparate gipsate, tractiuni continue cu greutati la pat, sau pur si simplu repaus. De asemenea, pacientul poate necesita sau nu reducerea segmentelor osoase la locul lor, spontan sau cu anestezie.
2. Chirurgical
Presupune repunerea oaselor la locul lor si fixarea cu tije, placi, fixatoare externe sau alte mijloace, metalice sau nu. Chiar si dupa aceste interventii chirurgicale este necesara imobilizarea segmentelor de membru pentru perioade variabile de timp.
"Operatia constituie uneori o optiune de tratament sau alteori tratamentul obligatoriu si indiscutabil. In functie de tipul si gravitatea fracturii se pot indica diverse tipuri de interventii chirurgicale. Exista multe protocoale in acest sens, dar adeseori tine de geniul medicului in a prescrie si executa un anume tip de interventie", a declarat Dr. Marius Uscatu.
Exista 5 situatii in care se opteaza pentru interventie chirurgicala:
1. fracturile deschise;
2. situatiile in care sansa ca osul sa se reface este minima (exemplul tipic fracturile de col femoral la persoanele in varsta);
3. fractura este instabila si necesita fixare cu ajutorul unor materiale speciale;
4. fracturile care nu au permis reductia;
5. fracturile care au inceput deja sa se vindece dar intr-o pozitie incorecta.