Imprimat de la http://www.topsanatate.ro la data 25.10.2014.
Adresa articolului este http://www.topsanatate.ro/articol/alzheimer-27605.html
Imedia Network. Toate drepturile rezervate.

Alzheimer

28.11.2008

Informatii generale

"Boala Alzheimer (dementa Alzheimer) este o afectiune prin excelenta a varstei a treia. Face parte dintr-o categorie mai larga a afectiunilor neuro-psihice caracteristice varstei peste 65 de ani, categorie numita demente. A nu se intelege din aceasta ca nu poate aparea si inaintea varstei de 65 de ani", a declarat Dr. Cristian Octavian Popa, medic specialist  psihiatru.

Dementele reprezinta o diminuare a capacitatilor cognitive ale unui subiect - alterarea memoriei, a capacitatii de concentrare si de a efectua rationamente, saracirea limbajului, pierderea simtului orientarii.  Aceasta stare persistenta mai mult de 6 luni, fara alterarea constientei si care afecteaza randamentul social si profesional al persoanei.

"
Alzheimer este o afectiune degenerativa, progresiva care implica diferite tipuri de modificari la nivelul creierului, determinand astfel pierderea capacitatilor intelectuale ale individului si a valorii sociale a persoanalitatii sale. Aceasta afectiune este sociata cu tulburarea de comportament, ceea ce determina starea cunoscuta sub denumirea de dementa", sustine si Ioana Mandruta, medic neurolog la Spitalul Universitar din Bucuresti.

Pentru tarile din Europa se estimeaza ca boala Alzheimer apare frecvent la persoanele cu varsta de peste 85 ani, 2-3% dintre cazuri apar la varsta de 60 ani, 2-3% la varsta de 70% si 6% la persoanele de 75 ani.

Potrivit statisticilor din Romania, incidenta tulburarilor mintale a crescut de la 605,2 persoane la 100.000 de locuitori in 1975, la 883,3 persoane/100.000 de locuitori in 1993, fara a avea date asupra cazurilor de dementa.

Alzheimer este cea mai frecventa forma de dementa: dintre toti pacientii cu dementa, 50-60% au dementa de tip Alzheimer. A doua ca raspandire este dementa vasculara (10-30%). Conform statisticilor, cele doua forme majore de dementa sunt raspunzatoare pentru aproximativ 75% din totalul cazurilor.


Istoric


In 1907, in Germania, medicul Alois Alzheimer a fost primul care a descris aceasta conditie medicala, la o femeie de 51 de ani care suferea de 4 ani si jumatate de dementa. El a numit aceasta afectiune "boala uitarii".

La examinarea amanuntita a creierului, obtinut in urma autopsiei, a constatat modificari nedescrise pana atunci, sub forma reducerii masei creierului (atrofie), disparitiei unui mare numar de celule nervoase in aceste regiuni si aparitiei unor acumulari de substante proteice denumite amiloid, ca placi dispuse in intreaga scoarta cerebrala.

Boli confundate cu Alzheimer

Afectiuni care pot fi confundate cu Alzheimer, chiar daca au cu totul alte cauze:


O parte din aceste afectiuni sunt tratabile, iar dupa tratament confuzia si pierderea memoriei ar trebui sa dispara.

Semne si simptome

"Exista o perioada de cativa ani de la debutul modificarilor cerebrale pana la aparitia manifestarilor clinice. Primele semne sunt pierderea pierderea capacitatii de fixare a informatiilor si de reproducere a acestora", declara Dr. Cristian Popa, medic psihiatru.

"In timp, subiectul devine constient de scaderea capacitatii sale intelectuale, de unde posibilitatea instalarii unor stari depresive cu caracter reactiv. Timp de 2-3 ani, deficitul de memorie poate fi "mascat" de catre subiect, prin eforturi sporite de concentrare, disimulare, evitare in contexte sociale", a adaugat specialistul.

Odata cu accentuarea deficitului de memorie, apare alterarea judecatii, scade capacitatea de concentrare, abstractizare, organizare etc. Subiectul are nevoie de ajutor in activitati uzuale (ex: plata unei facturi, formarea unui numar de telefon).

Potrivit Dr. neurolog, Ioana Mandruta, "simptomele care ne pot duce cu gandul ca o persoana sufera de aceasta boala sunt: tulburarile de memorie, de limbaj, incapacitatea de a efectua diferite activitati motorii, incapacitatea de a recunoaste si de a identifica obiectele din jur etc - simptome cognitive. Mai sunt cateva simptome non-cognitive, ca de exemplu: agitatia, halucinatii, depresie sau tulburari legate de alimentatie".


Clasificarea simptomelor afectiunii Alzheimer

1. Simptome cognitive

Aceste simptome se caracterizeaza printr-un debut gradat, declinul cognitiv fiind progresiv.

2. Simptome non-cognitive



Semnele in functie de stadiul bolii


1. Faza incipienta
"In stadiul moderat al bolii depresia apare la 40-50% din cazuri, la 20-30% din cazuri apare delirul (predominent idei de persecutie, gelozie), halucinatii vizuale si auditive, agitatie psiho-motorie. Subiectul rataceste, patrunde in locuinte straine, dar de fapt, dezorientarea in spatiu, inclusiv in spatiul imediat, face ca bolnavul iesit in fata casei sa nu mai stie sa se intoarca", precizeaza Dr. Popa, medic psihiatru.

De asemenea, bolnavul isi pierde capacitatea de a articula corect cuvintele (afazie), nu intelege limbajul vorbit, face perifraze cu cuvinte uzuale. Nu pronunta cuvintele intregi, ci silabe sau parti de cuvant, vorbirea capatand astect de jargon. Concomitent isi pierde abilitatea de a recunoaste obiectele si persoanele (agnozie).

"Tot in acest stadiu deficitul neurologic motor devine important. Bolnavul nu mai poate executa miscari voluntare coordonate (apraxia). Gesturile elementare nu reusesc si sunt inlocuite cu miscari dezorganizate, astfel, pacientul nu se mai poate ingriji, nu mai poate manca singur, nu-si poate face igiena personala sau sa foloseasca toaleta", a adaugat acesta.

2. Faza tardiva
"Tardiv, bagajul de cuvinte se diminueaza pana la disparitie, ajungadu-se astfel la imposibilitatea comunicarii. Tabloul neurologic se agraveaza si apare hipertonia musculara, ulterior rigiditate", sustine Dr. Popa.

Treptat, pacientul nu mai poate merge, apoi isi pierde capacitatea de a-si pastra pozitia asezat in scaun, apare si incontinenta sfincteriana. In final, pacientul nu mai poate nici macar sa zambeasca sau sa ridice capul. De asemenea, apar dificultati la inghitirea alimentelor solide si lichide.

Cauze

Potrivit, Dr. Popa "dementele sunt de mai multe tipuri si se clasifica dupa cauza producerii lor, insa toate au in comun distrugerea celulelor cerebrale".

"Cauzele pot fi multiple: acumularea de amiloid in dementa Alzheimer, boli cardiovasculare (hipertensiunea arteriala) in dementa vasculara, boli neurologice (boala Parkinson), boli infectioase (HIV/SIDA), dementa datorata unor substante toxice (ex. alcool), traumatisme cranio-cerebrale s.a.m.d).

"In prezent, nu sunt cunoscuti factorii cu rol decisiv in aparitia bolii. La ora actuala sunt discutate 2 ipoteze, ce a unei afectiuni de natura predominant genetica, dar influentata de factorii de mediu, si cea a unei afectiuni la a carei producere functie hotaratoare o are mediul", a declarat si Dr. neurolog Ioana Mandruta de la Spitalul Universitar.

Totodata, Dr. Ioana Mandruta sustine ca "in etiologia bolii Alzheimer sunt implicate 2 categorii principale de factori de risc: genetici si de mediu".
 
Factori de mediu:

 
Referitor la factorii de mediu, se pare ca alimentatia, aluminiul si infectiile virale contribuie la producerea dementei Alzheimer. Mai mult, nivelul scazut de educatie, statusul socio-economic redus si traumatismele cranio-cerebrale sunt asociate cu cresterea riscului de aparitie a Alzheimer.

Factori genetici:
Au fost deja identificate o serie de gene a caror implicare in etiologia bolii este bine determinata. Genele familiale caracterizate in cazul dementei Alzheimer provoaca o forma de boala, care debuteaza la varsta de 40-50 ani.
 

Diagnosticare

"Diagnosticul de Alzheimer se suspecteaza la o persoana care prezinta pierderi de memorie care se accentueaza odata cu trecerea timpului", precizeaza Dr. Cristian Octavian Popa, medic specialist psihiatru.

In prezent nu exista un test pe baza caruia sa se poate stabili cu certitudine ca o persoana are Alzheimer. "Pentru ca o persoana sa fie diagnosticata cu Alzheimer trebuie sa treaca de un examen fizic, o examinare psihiatrica si psihologica si cateva teste de laborator (investigatii neuroimagistice precum CT), RMN (imagistica prin rezonanta magnetica), EEG, sau analiza la sange", sustine Dr. neurolog Mandruta.

Deci, diagnosticul poate fi stabilit de medici din diferite specialitati.


Consultatiile de specialitate

In primul rand, trebuie sa ajungeti la medicul de familie, care in functie de varsta si simptome va va face trimitere catre unul dintre specialistii de mai jos:

1. Medicul psihiatru: specializat pentru a diagnostica si a trata o serie de afectiuni mintale.
2. Medicul neurolog: se ocupa cu afectiunile creierului si ale cailor nervoase.
3. Medic geriatru: specializat in evaluarea si solutionarea afectiunilor specifice varstnicilor.


Evaluarea persoanei

Potrivit, Dr. psihiatru Popa diagnosticul de dementa se stabileste prin:

1. Istoricul medical al pacientului si al familiei acestuia

Analizarea istoricului pacientului (anamneza) relatat de catre pacientul insusi si a istoricului relatat de catre apartinatori (unii pacienti neaga manifestarile din fazele precoce ale bolii, minimalizeaza gravitatea, le justifica in context etc).

De asemenea, vor exista intrebari legate de afectiunile pe care pacientul le-a avut in trecut, precum si despre afectiunile rudelor apropiate.

2. Examinarea clinica a statusului mental al pacientului
Aceasta se face in mod obisnuit cu ajutorul unui chestionar standardizat (MMSE=Mini-Mental State Examination). Subiectului i se pune o serie de intrebari care reveleaza capacitatea acestuia de orientare in timp si spatiu, atentia, memoria, capacitatea de intelegere si rationamentul.

Aceste evaluari arata doar prezenta deficitului cognitiv, deci ele pot indica doar diagnosticul de dementa, deoarece nu exista un test clinic care sa identifice dementa de tip Alzheimer.

3. Examenul fizic
 Vizeaza depistarea altor cauze posibile ale simptomelor, astfel, medicul ca incerca sa depisteze eventualele disfuntii ale ficatului, inimii, glandei tiroide etc. De asemenea, vor fi testate tonusul, forta musculara si coordonarile oculare.

4. Investigatii de laborator si imagistice
Aceste investigatii se fac doar pentru a elimina alte cauza de dementa.
Printre acestea se numara:


Nu exista un test de laborator sau o investigatie imagistica care sa confirme dementa de tip Alzheimer. In unele laboratoare se face analiza lichidului cerebro-spinal care poate evidentia concentratii crescute ale unor proteine specifice, dar aceasta nu confirma decat faptul ca pacientul este se incadreaza la risc crescut de a avea dementa de tip Alzheimer.

5. Examinarea psihiatrica si psihologica
Evaluarea psihiatrica a pacientului poate fi utila pentru identificarea unor afectiuni precum depresia, care se manifesta intr-un mod destul de asemanator cu boala Alzheimer. Testele neuropsihologice vor investiga memoria, gandirea, capacitatea de calcul, de exprimare verbala si in scris, etc.

Tratament

"Nu exista tratament care sa vindece boala. Tratamentul se adreseaza tulburarilor pe care le dezvolta fiecare pacient: antidepresive, anxiolitice, antipsihotice in cazul halucinatiilor si delirului. De asemenea, psihoterapia este utila la pacientii depresivi", sustine Dr. Cristian Popa, medic psihiatru.

Exista o serie de medicamente care se folosesc in formele precoce si moderate ale bolii si care reusesc incetinirea pierderilor de memorie, prin urmare prelungesc durata si calitatea vietii pacientilor, insa "niciun medicament nu blocheaza degenerarerea celulelor nervoase si formarea proteinelor de amiloid", adauga specialistul.

Durata medie de supravietuire a unei persoane cu Alzheimer este de 8-10 ani.

"Nu trebuie neglijata nici ingrijirea problemelor medicale asociate: infectii ale tractului urinar, complicatii cardiace si pulmonare, leziuni cutanate", conchide dr. Cristian Popa.

In demersul terapeutic nu trebuie uitata familia pacientului cu dementa Alzheimer, care este confruntata cu sentimente ca durere, deznadejde, furie fata de boala si, uneori, fata de bolnav, datorita epuizarii fizice si nervoase cauzate de efortul de supraveghere continua si ingrijire a pacientului.

Exercitiile fizice

Activitatea fizica si intelectuala peste medie in perioada adulta determina reducerea riscului aparitiei afectiunii Alzheimer. De fapt, exercitiile fizice sunt foarte importante tuturor persoanelor, deoarece imbunatatesc mobilitatea si ajuta la mentinerea independentei.

In randul persoanelor normale s-a demonstrat ca exercitiile cu intensitate moderata ajuta la imbunatatirea functiei cognitive.  

In cazul persoanelor cu Alzheimer, "exercitiile usoare si plimbarile cu un caine sau insotor se pare ca reduc agitatia, agresivitatea si depresia. Introducerea exercitiilor in programul zilnic este, de asemenea, benefic pentru ameliorarea problemelor de comportament", sustine Conf. univ. dr. Zoltan Pasztai, specialist in kinetoterapie si motricitate speciala.

Tipul exercitiilor ar trebui sa fie alese in functie de abilitatile fiecarei persoane.

Mai mult, Conf. Univ. Dr. Pasztai sustine ca persoanele cu aceasta boala trebuie sa urmeze "tehnici de masaj fortifiant pentru trasportarea exigenului la creier, dar si exercitii de logopedie".

Regimul alimentar

De regula, in cazul persoanelor cu Alzheimer nu este necesar un regim alimentar stric; acestea ca oricare alt om trebuie sa manance sanatos si echilibrat. Totusi, este indicat ca oamenii cu Alzheimer sa fie ingrijiti si supravegheati de persoane de specialitate deoarece acestea cu usurinta se pot deshidrata, sau pot pierde in greutate din cauza malnutritiei.
 
La persoanele in varsta apar o serie de schimbari in plan alimentar, astfel,  acestea nu mai simt gustul sau mirosul mancarii, digestia functioneaza din ce in ce mai greu, iar celulele nu mai sunt capabile sa foloseasca eficient energia din alimente. La persoanele cu Alzheimer, de obicei aceste probleme sunt mult mai pronuntate.

Mail mult, boala Alzheimer poate determina pierderea controlului asupra centrilor nervosi care regleaza apetitului, astfel, bolnavul fie mananca prea mult fie prea putin.  

Studii

Cercetatorii sunt foarte interesati sa descopere un tratament mai bun pentru Alzheimer, din aceasta cauza au facut o serie de teste pe oameni, care aveau diferite probleme de memorie. De asemenea, acestia sunt interesati sa previna aceasta afectiune, sa ii opreasca evolutia sau sa amelioreze simptomele.

Iata cateva studii care iti pot veni in ajutor:

1. Vitamina B3 ofera protectie impotriva bolii Alzheimer
2. Noi descoperiri in tratarea bolii Alzheimer
3. Exercitiile fizice pot incetini avansarea bolii Alzheimer
4. Nicotina: o noua sansa pentru tratarea Alzheimer
5. "Vaccinul" din rosii care previne Alzheimer
6. Persoanele depresive risca sa dezvolte Alzheimer
7. Fructele de protejeaza de maladia Alzheimer
8. Kilogramele in plus ne apara de Alzheimer
9. Alimentele prajite declanseaza maladia Alzheimer
10. Ginkgo biloba nu reduce riscul de Alzheimer