Limfonul incepe sa se dezvolte la nivelul globulelor albe denumite limfocite. Din motive necunoscute globulele albe incep sa se multiplice anormal, dupa care se colecteaza la nivelul ganglionilor limfatici unde continua sa se multiplice, aparand astfel o formatiune tumorala.
Limfomul non-Hodgkin (LNH) este o forma de cancer care se dezvolta in tesutul limfatic, care este situat in diverse parti ale organismului: ganglionii limfatici, splina, timus, vegetatiile adenoide, amigdale si maduva osoasa. Din aceasta cauza sistemul limfatic, parte importanta a sistemului imun, joaca un rol esential in apararea organismului contra infectiilor.
Anual, peste 1200-1300 de romani sunt diagnoticati cu limfom non-Hodgkin, aceasta forma de cancer numarandu-se printre primele 10 boli din lume. "Un numar mare, dar nu se stie daca a crescut incidenta sau daca persoanele au fost depistate precoce", sustine Dr. Radu Niculescu, secretarul Societatii Romane de Hematologie. In lume, aproximativ 1 milion de persoane traiesc cu limfom non-Hodgkin, insa in fiecare an circa 200.000 persoane mor din cauza acestei afectiuni.
In registul Ministerului Sanatatii din Romania sunt inregistrate aproximativ 3000-3500 pe persoane care sufera de aceasta forma de cancer. Totodata, dr. Radu Niculescu declara ca tratamentul este gratuit, fiind asigurat de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, dar ca exista liste de asteptare in functie de forma limfomului, din cauza bugetului limitata al Casei de Asigurari de Sanatate. "Ministerul aproba un anumit buget si de aici si pacientii sunt trecuti pe lista de asteptare pentru tratament".
Limfomul non-Hodgkin se imparte in 2 categorii
1. Limfom non-Hodgkin agresiv (grad intermediar/mare)
Este caracterizat prin rapiditatea cu care se divid celulele neoplazice din ganglionii limfatici, necesitand tratament imediat. Fara un tratament adecvat, speranta de viata medie la pacientii cu limfom non-Hodgkin agresiv este de la 6 luni la 2 ani. Pacientii diagnosticati si tratati in stadiile incipiente ale bolii au o sansa mai mare de remisiune completa cu durata de cativa ani si o probabilitate mai mica de recurenta a bolii.
2. Limfomul non-Hodgkin indolent
Este caracterizat de multiplicarea si raspandirea mai lenta in organism a celulelor neoplazice, ceea ce face diagnosticarea mai dificila. Pacientii pot trai in medie 10 ani cu aceasta boala. Persoanele care sufera de limfom non-Hodgkin indolent poate primi tratament de 5-6 ori pe parcursul vietii, pentru a incetini progresia bolii, deoarece tratamentele standard nu pot vindeca aceasta forma de limfom.
Cauzele limfoamelor este inca necunoscuta, dar mai multi factori joaca un rol important in dezvoltarea tumorii. Astfel, deficitele imunitare congenitale, bolile autoimune, tratamentele imunosupresoare, sindroamul imunodeficientei dobandita (SIDA) pot, de asemenea, sa faciliteze aparitia unui limfom non-Hodgkin.
Limfomul poate aparea la orice varsta; insa in general acesta este mai des intalnita la persoanele cu varsta cuprinsa intre 60-65 de ani. Totodata, trebuie stiut ca aceasta afectiune apare la persoanele de ambele sexe, dar este mai frecvent intalnita in randul barbatilor.
Factori de risc:
"Toate simptomele acestei afectiuni sunt asociate si altor boli, din aceasta cauza sunt tratate cu indiferenta de persoanele aflate in suferinte, neprezentandu-se la medic. Tot din aceasta cauza, diagnosticarea este dificila, iar examenul histopatologic trebuie realizat de persoane cu experienta", sustine dr. Radu Niculescu, secretarul Societatii Romane de Hematologie.
Simptomele limfomului variaza in functie de locul dezvoltarii acestuia. In cazul in care este implicat tesutul limfatic de la nivelul adbomenului, atunci abdomenul poate fi umflat, iar in acest caz apar dureri la nivelul stomacului, greturi si lipsa poftei de mancare. In cazul in care limfomul se dezvolta intr-un ganglion limfatic de la nivelul toracelui, atunci apar tusea si respiratia ingreunata.
Cele mai frecvente simptome ale limfomului sunt:
"Problema porneste de la diagnostic. Este dificil de diagnosticat limfomul, si nu din cauze medicale ci din cauza bolii care prezinta simptome asemanatoare altor afectiuni sau nu are simptome deloc... caz in care se afla de existenta bolii pur si simplu intamplator", a declarat dr. Radu Niculescu.
"Este nevoie de mai multa informare a oamenilor dar si a mediculor cu privire la aceasta afectiune... totul va avea o conotatie pozitiva daca medicii iau in considerare si posibilitatea existentei limfomului non-Hodgkin", a adaugat acesta.
Un ganglion limfatic umflat, care persista o perioda indelungata este primul semn pentru care trebuie sa va adesati medicului de familie. Intrucat simptomele intalnite in limfomul non-Hodgkin sunt comune altor afectiuni, stabilirea diagnosticului se face prin investigatii specifice de laborator si o biopsie a ganglionului limfatic. Medicul specialist hematolog este cel care stabileste diagnosticul.
Limfomul descoperit in fazele timpurii poate fi tratat cu succes, in majoritatea cazurilor bolnavii prezentand o lunga supravietuire dupa stabilirea diagnosticului. De cele mai multe ori, insa, pacientii traiesc cu efectele negative date de radioterapia si chimioterapia.
Tratamentul limfomului non-Hodgkin depinde de tipul de tumora si de stadiul bolii.
Tratamentele actuale includ urmarirea atenta a pacientului, chimioterapia in asociere cu anticorpi monoclonali, radioterapia, tratamentele biologice si transplantul de maduva osoasa. La pacientii cu limfom non-Hodgkin agresiv, chimioterapia standard a demonstrat o imbunatatire semnificativa a supravietuirii globale si in final a ratei de vindecare.