La om, prima masurare a tensiunii arteriale a fost facuta in 1856 de catre
Jules Faivre la Lyon, care a apreciat valoarea sistolica de 120 mmHg.
In functia de durata, hipotensiunea poate fi trecatoare sau de durata. In functie de etiologie se deosebesc: hipotensiunea arteiala esentiala, hipotensiunea simptomatica si hipotensiunea ortostatica.
Hipotensiunea presupune scaderea anormala a presiunii sanguine. Presiunea sanguina normala este mai mica de 120/80 mmHg (milimentrii de mercur), iar in caz de hipotensiune, presiunea sanguina este mai mica de 90/60 mmHg.
Exista persoane care au presiunea sanguina scazuta in permanenta, insa aceste persoane nu prezinta semne sau simptome cum ca ar suferi de vreo afectiune. In cazul altor persoane, presiunea sanguina trebuie scazuta deoarece apare hipertensiune arteriala, produsa de unele evenimente sau de afectiuni medicale.
Hipotensiunea reprezinta o afectiune medicala numai in cazul in care apar semne precum: ameteala, lesin sau in cazuri extreme: socul operator.
Sangele este purtat de la inima catre restul organismului in vene cunoscute sub denumirea de artere, iar presiunea sanguina este forta cu care este impins sangele in interiorul peretilor arterelor.
De fiecare data cand inima bate (de 60-70 ori pe minut la adultii aflati in stare de repaus), sangele este pompat in artere, astfel presiunea sanguina este ridicata cand inima bate, iar sangele este pompat. Aceasta situatie este numita presiunea sistolica. Cand inima se afla in stare de repaus intre batai, presiunea sanguina este in scadere, iar aceasta situatie este numita presiunea diastolica.
Intotdeauna, presiunea sanguina oscileaza intre aceste 2 situatii, presiunea sistolica si cea diastolica. De regula, acestea sunt prezentate una dupa alta, ca de exemplu: 120/80 mmHg. Astfel, presiunea sistolica este reprezentata de primul numar, si, bineinteles, cea diastolica de cel de-al doilea numar.
In cursul unei zile, presiunea sanguina variaza, astfel, este mai scazuta in timpul somnului si creste imediat ce te-ai trezit. De asemenea, presiunea sanguina este in crestere cand esti excitat/a, nervos/oasa sau activ/a.
Organismul este extrem de sensibil la variatiile presiunii sanguine. Celule speciale care se gasesc in artere, numite baroreceptori, simt cand presiunea sanguina este in crestere sau in scadere. Astfel, cand baroreceptorii simt variatia presiunii sanguine, acestia declanseaza reactii care au loc in tot organismul pentru a stabilizat presiunea sanguina.
Putem clasifica hipotensiunea arteriala in:
1.Hipotensiune arteriala primara (esentiala)
2.Hipotensiune arteriala secundara (simptomatica)
3.Hipotensiune arteriala ortostatica
Hipotensiunea arteriala esentiala (primara)
Hipotensiunea arteriala esentiala afecteaza 2-4% din populatie adulta si predomina la barbatii de varsta medie. Boala poate sa aiba un caracter simptomatic sau asimptomatic.
Senzatia de slabiciune este semnalul cel mai constant si mai supataror. Bolnavul se scoala dimineata obosit, iar starea de oboseala se accentueaza in cursul zilei ceea ce duce la un randament scazut in activitate.
In alte cazuri starea de oboseala apare numai dupa eforturi de intensitate mica sau mijloci, dar se mentine mult timp iar situatie se rasfrange asupra psihicului bolnavului dandu-i o stare de depresie, irascibilitate, tulburari de somn.
Hipotensiunea arteriala secundara
Poate fi declansata de:
1. Boli cardiovasculare: infarctul miocardic (IMA), miocardita acuta, pericardita executiva si constructiva, valvulopatie (stenoza mitrala si aortica), insuficienta cardiaca cu debit scazut, varice voluminoase, embolie pulmonara.
2. Boli endocrine: sindrom Simmonds, insuficienta tiroidinala (Mixedem), insuficienta corticosuprarenala (boala Addison), insuficienta gonadica (Climaterium).
3. Boli neurologice: screloza multipla, Siringo-Mielie, miopatii, neuropatii metabolice (diabet zaharat, anemie pemiciosa, casexie), boli idiopatice (sindromul Shy - Brojer).
4. Infectii: stari postinfectioase.
5. Intoxicatii: alcool metilic, nicotina, medicamente hipotensive (Clonidina, Metil-Dopa, Guanetidina).
6. Alergii (socul astmatic).
7. Cauze chirurgicale.
Hipotensiunea arteriala poate apare in cadrul unui mare numar de boli cronice si atunci luam in discutie factorii etiologici care au generat afectiunea de baza - afectiune care a determinat aparitia hipotensiunii arteriale ca simptom. Hipotensiunea arteriala poate aparea si ca boala de sine statatoate a carei cauze sunt mai greu de precizat. In acest caz, vorbim de hipotensiune arteriala esentiala.
In general, hipotensiunea arteriala are ca mecanisme declansatorii insuficienta cardio-circulatorie sau perturbarea mecanismelor endocrino-neuro-vegetative. Nu trebuie negat nici aspectul traumelor emotionale avand in vedere ca o mai mare eficienta in tratarea hipotensiunii arteriale s-a dovedid a fi psihoterapia.
Ca o concluzie la spusele de mai sus hipotensiunea poate fi cauzata de afectiuni sau evenimente care se intersecteaza cu abilitatile organismului de a controla presiunea sanguina.
1. Deshidratarea este cea mai comuna cauza a hipotensiunii
Este cea mai comuna cauza a hipotensiunii si apare cand organismul pierde mai multa apa decat primeste. Oamenii sunt deshidratati cand:
La persoanele sanatoase, hipotensiunea fara semne si simptome nu este o afectiune si nu necesita tratament. Doctorii vor dorii sa identifice si sa trateze orica afectiune care sta la baza hipotensiunii. Hipotensiunea poate deveni o problema in momentul in care persoana sufera o cadere din cauza ametililor sau apare lesinul.
De retinut este faptul ca numarul crescut al simptomelor indica gravitatea afectiunii acesteia.
1. In cazul hipotensiunii ortostatice:
Diagnosticul pozitiv
Prioritatea este sa se stabileasca delimitarea clara a formei hipotensiunii arteriale, respectiv hipotensiune arteriala esentiala; in cazul in care nu se deceleaza o cauza clara, hipotensiunea ortostatica - avand un simptom caracteristic: scaderea tensiunii arteriale la schimbarea pozitiei culcate in pozitie ortostatica, si in sfarsit hipotensiunea arteriala simptomatica, care apare in cadrul unor afectiuni cronice, ca simptom.
In stabilirea diagnosticului de hipotensiuni arteriala trebuie sa se aiba
in vedere efectuarea unui diagnostic diferential cu: virozele, anemiile severe, tuberculoza, cancerul, insuficienta suprarenala, hipotiroidismul, mixedemul, ciroza hepatica, screloza cerebrala izolata, starile de dupa infarct miocardic, depresia melancolica, psihastenia, distrofia alimentara.
Deci, in general diagnosticul se bazeaza pe circumstantele declansatoare, starea bolnavului, valorile tensiunii arterile. Hipotensiunea arteriala esentiala poate fi cu caracter permanent si caracteristica familiei si sa nu deceleze o alta cauza.
Diagnosticul diferential
Hipotensiunea arteriala esentiala (primara) se poate deosebi de hipotensiunea arteriala secundara (simptomatica) in cadrul anamneziei, semnele clinice si paraclinice vor conduce la precizarea diagnosticului.
Hipotensiunea ortostatica are un caracter intermitent si apare la trecerea brusca din clino in ortostatism si apar modificari de vertij, tulburari de vedere, palpitatii, paliditate si greata.
1. Socul operator
2. Sincopa si lesinul
Este un sindrom clinic cu etiologie variata, caracterizata printr-o insuficienta circulatorie acuta, avand ca expresie clinica prabusirea tensiunii arteriale. Socul trebuie deosebit de colaps, primul fiind o manifestare metabolica, o perturbare grava si durabila, iar ultimul o manifestare exclusiv hemodinamica, scaderea tensiunii arteriale, de obicei, tranzitorie. Cu alte cuvinte colapsul este rasunetul hemodinamiv al socului.
Socul poate fi, in functie de etiopatogenie, de mai multe feluri:
Sincopa este un sindrom clinic caracterizat prin pierderea brusca, de scurta durata, a cunostintei si a functiilor vitale, datorita opririi trecatoare si reversibile a circulatiei cerebrale.
Lipotimia sau lesinul este o pierdere de cunostinta usoara, incompleta, care apare la persoane emotive, cu labilitate psihice, dupa emotii puternice, avand un fond favorizat patogenic: stenoza aortica, hipotensiune arteriala, infarctul miocardic, tulburarrile de ritm rapid, cardiopatiile congenitale .
Simptome
1. Sincopa
Bolnavul este inert, imobil, palid, nu reactioneaza la excitatie, nu respira, nu are puls, nu se aud bataile inimii, tensiunea arteriala este scazuta, pupilele sunt midriatice. Bolnavul se afla in stare de moarte clinica, care se termina fie prin revenirea cunostintei, fie prin moartea biologica.
Daca isi revine fata se coloreaza, pulsul si zgomotele inimii reapar, constiinta revina. De obicei, dupa 5 secunde apar tulburarile de vedere, dupa 15 secunde bolnavul isi pierde cunostinta si dispar reflexele, iar dupa 20-30 secunde se opreste respiratie, apar convulsii generalizate, pierderea urinii si a materiilor fecale, iar peste 4-5 minute urmeaza moartea.
2. Lipotimia
In cazul lipotimiilor, bolnavul se afla intr-o stare de obnubilare. Fara piederea completa a cunostintei si fara abolirea totala a functiilor vegetative, pulsul, bataile cardiace si respiratia sunt perceptibile, iar tensiunea arteriala masurabila este precedata de ameteli, sudori reci, tulburari vizuale.
Tratament
Primul pas terapeutic este asezarea pacientului cu picioarele usor ridicate. Se combate mecanismul de producere - hipotensiunea arteriala, scaderea ritmului, ortostatismul. Nu se administreaza lichide pe cale orala.
Tratamentul de reanimare consta in aplicarea a 2-3 lovituri de pumn violente in regiunea precordiala, masajul cardiac extern, respiratie "gura la gura". Se cheama medicul si se respecta toate indicatiile terapeutice.
Tratamentul hipotensiunii arteriale consta din urmatoarele mijloace, in cazul celei esentiale:
1. Psihoterapie
Se explica bolnavului nesemnificatia patologica a hipotensiunii esentiale.
2. Cultura fizica medicala care amelioreaza tulburarile neuro-vegetative si creste nesemnificativ valorile tensiunii.
3. Medicamente vasopresoare
In hipotensiune arteriala secundara tratementul este identic cu cel din hipotensiunea esentiala si socul decompensat. Tratamentului de mai sus i se adauga si tratamentul bolii detreminate: tratament antiinfectios, antitoxic, tratament specific endocrin.
Bolnavul trebuie sa stie la plecare: modul de a lua medicamentele, semnele preliminare ale supradozarilor de medicamente, datele de prezentate la control medical.
In general tratamentul se adreseaza indeosebi afectiunii cauzale si in al doilea rand hipotensiunii arteriale pentru care masurile terapeutice sunt similare cu tratamentul hipotensiunii esentiale.
Profilaxia hipotensiunii arteriale urmareste in primul rand, educarea in vederea unui comportament de viata adecvat, cunoasterea simptomelor legate de hipotensiunea arteriala si a strategiilor de prevenire a complicatiilor.
De exemplu, cei cu hipotensiunea arteriala ortostatica trebuie sa stie si sa respecte tehnicile de ridicare din pat, dietele hipercalorice, oxigenarea si evitarea substantelor toxice.
Tot in perimetrul profilactic se recomanda calirea organismului, alimentatia echilibrata pentru prevenirea ameniei, slabirea organismului si ca urmare, vulnerabilitatea la factorii infectiosi.
Sa nu uitam ca virozele, tuberculozele sunt asociate cu hipotensiunea. In acest ultim aspect, putem sublinia aspectul profilactic, necesitatea impiedicarii focarelor de infectie.
Hipotensiunea poate fi tratata cu succes, si foarte multe persoane care sufera de aceasta afectiune duc o viata normala si sanatoasa. Daca te numeri printre persoanele care sufera de hipotensiune este importanta prevenirea si minimizarea simptomelor.
Sfaturi de ingrijire acasa