Palpitatiile sunt senzatii neplacute cauzate de bataile neregulate si/sau puternice ale inimii. Unele persoane care au palpitatii nu sufera de afectiuni cardiovasculare, ci au un ritm cardiac normal, in cazul acestora cauzele palpitatiilor nu sunt cunoscute. Cu toate acestea in cele mai multe dintre cazuri palpitatiile sunt cauzate de ritmul cardiac anormal (aritmie).
1. Aritmia se refera la bataile inimii ori prea lente, ori prea rapide si neregulate.
2. Aritmia cu mai bine de 100 de batai pe minut este numita tahicardie.
3. Aritmie cu mai putin de 60 de batai pe minut este numita bradicardie.
4. Fibrilatia arteriala este o aritmie frecventa ce apare in special la persoane in varsta.
5. Cand o singura bataie de inima este mai devreme decat in mod normal, se numeste contractie prematura - adesea cauzata de ritmul cardiac crescut.
6. Anormalitatile la nivelul arterei, ventriculelor si sistemul electric (nodul sinoatriala si nodul atrioventricular) al inimii pot conduce la aritmia care provoaca palpitatiile.
Atriul drept si atriul stang sunt camerele ascunse ale inimii.
Atriul drept primeste sangele de la organism si il pompeaza la ventriculul drept. Atriul stang primeste sange oxigenat de la plamani si este pompat in ventricului stang.
Nodul sinoatrial este cel care aduce inimii "linistea", si este localizat in atriul drept. Semnalele electrice initiate in nodul sinoatrial sunt transmise la artera si ventricul pentru a stimula contractiile muchiului inimii (bataile inimii). In nodul atrioventricular este localizat tesutul inimii care actioneaza ca o "statie de releu" intre artere si ventricul. Semnalele electrice de la nodul sinoatrial si artere trebuie sa treaca de nodul atrioventricular pentru a ajunge la ventricul.
Tahicardia si contractie prematura apar din cauza unei activitati electrice anormale la nivelul arterei, aceasta fiind numita tahicardie arteriala sau contractii arteriale premature. Daca in caz de tahicardie apar si contractii premature din cauza activitatii electrice anormale ale ventricului, aceasta situatie este numita tahicardie ventriculara sau contractii ventriculare premature.
Bradicardia apare deoarece semnalele electrice initiate de nodul sinoatrial sunt tot mai lente. Bradicardia, de asemenea, poate rezulta din cauza gradelor diferire de blocare a inimii cauzata de anumite medicamente sau afectiuni la nivelul sistemului electric al inimii. Astfel, transmiterea semnalelor de la artere la ventricul nu mai are loc.
Contractiile premature sunt batai izolate ale inimii, care apar mai devreme decat in mod normal. Contractiile urmate de pauza dau o senzatie de calm, in comparatie cu o contractie normala.
In stare de repaus, au loc 60-100 de batai pe minut.
Rapiditatea batailor inimii este guvernata de rapiditatea semnalelor electrice care provin de la nodul sinoatrial. Semnalul electric de la nodul sinoatrial calatoreste prin artere si realizeaza contactul intre cele 2 camere ale inimii, eliberand sangele in ventricul.
Aceste semnale electrice pot trece si prin nodul sinoventricular pentru a ajunge la ventricul. Semnalele electrice care ajung la ventricul cauzeaza contractarea acestei camere, pompand sangele in restul organismului; generand, astfel, pulsul. Aceasta curgere regulata de la nodul sinoatrial la nodul atrioventricular produce contractia normala a muschilor inimii.
Cand te odihnesti, semnalele electrice de la nodul sinoatrial sunt mai lente, din aceasta cauza bataile inimii sunt mai lente. In timpul exercitiilor fizice sau excitarii, semnalele de nodul sinoatrial cresc in intensitate, iar bataile inimii sunt mai dese.
Tahicardia apare din cauza rapiditatii cu care functioneaza nodul sinoatrial, situatie numita tahicardie sinusoidala. Tahicardia sinusoidala, de regula, este o contractie rapida a rapunsului normal dat de inima la o conditie sau afectiuni, aceasta putand cauza palpitatii.
Cauzele tahicardiei sinosoidale: durerea, febra, cantitate ridicata de hormoni tiroidieni, excitare, nivel scazut de oxigen in sange (hipoxia), cafeina, si medicamente, precum: afetamina.
In urma acestor circumstante, tahicardia sinusoidala reprezinta raspunsul "apropiat" al inimii la stres si stimulare, si nu reflecta afectiuni ale muschilor inimii, valvelor sau sistemul de electricitate. In cazul unor pacienti, tahicardia sinusoidala este un prim simptom al unor afectiuni cardiovasculare severe sau o afectiune semnificativa a valvelor inimii.
Aritmiile sunt modele pentru schimbarile rapide ale ritmului cardiac normal. Cu toate ca exista persoane care nu prezinta simptome ale palpitatiilor, de multe ori acestea produc: agitatii, ameteli, stari de lesin, dificultate in respiratie si dureri in piept.
Atat tahicardia, cat si bradicardia intrerup cursul sangelui catre creier, artera coronara sau in restul organismului.
Intreruperea circularii sangelui catre creier poate cauza ameteli sau pierderea constiintei (sincopa).
Intreruperea circulatiei catre artera coronara provoaca dureri de piept sau angina pectorala, iar intreruperea sangelui catre restul organismului poate cauza slabiciune si dificultate in respiratie.
In cazul unor pacienti, aritmia este provocata de afectiuni ale muschiului inimii, valvelor sau arterei coronare. In cazul altora, aritmia poate reflecta o afectiune a "sistemului electric", in timp ce restul inimii este sanatoasa.
Alte cauze ale aritmiei:
Tahicardia include fibrilatiile arteriale si tahicardia arteriala paroxistica, care apar din cauza perturbatiilor electrice la nivelul nodului atrioventricular, crescand, astfel, ritmul batailor inimii.
In cazul fibrilatiei arteriale, semnale electrice multiple, rapide si haotice vin rapid din diferite zone ale arterelor. La intoarcere aceste semnale cauzeaza contractii rapide si neregulate ale ventriculului.
Cauzele fibrilatiilor arteriale:
Este o aritmie rapida care isi are originile in camera de jos a inimii (ventricul). Aritmia ventriculara include tahicardia ventriculara si fibrilatiile ventriculare.
Tahicardia ventriculara este o aritmie rapida care isi are originile in ventricul. Fibrilatiile ventriculare este o aritmie neregulata care este rezultatul unor semnale electrice rapide si haotice ce provin din mai multe zone ale ventriculului.
Tahicardia si fibrilatia ventriculara sunt aritimii care ameninta viata, de cele mai multe ori fiind asociate cu atacurile de inima sau cicatrizarea muschiului inimii dupa un alta atac de inima.
Cauzele aritmiei ventriculare:
Afecteaza nodul sinoatrial, atrioventricular si sistemul electric al inimii si intrerupe impulsurile electrice regulate, care pastreaza frecventa cardiaca in limite normale. Astfel, inima bate atat de lent incat nu pompeaza suficient sange pentru organism.
Unele medicamente care blocheaza absorbtia calciului pot agrava bradicardia la pacientii cu afectiuni la nodul sinoatrial, atrioventricular dar si in alte parti ale sistemului circulator.
Bradicardia agravata poate conduce la scaderea presiunii sanguine (soc) si la incetarea subita a functionarii inimii (sincopa).
Bataile inimii care nu provin de la nodul sinoatrial sunt numite contractii premature. Contractiile arteriale premature si contractiile ventriculare premature pot fi provocate de stres, cafeina, tigari si consumul excesiv de alcool.
De regula, aceste afectiuni sunt izolate, si nu sunt asociate cu afectiuni cardiovasculare severe.
Primul pas in diagnosticarea pacientilor cu palpitatii este determinarea simptomelor, astfel se urmareste daca acestea sunt cauzate de aritmie. Identificarea simptomelor este foarta importanta deoarece tratamentul difera in functie de tipul de aritmie.
Atat timp cat aritmie poate fi relationata cu afectiuni ale valvelor inimii, musculatura inimii si arterele coronare, testele adesea sunt realizate pentru excluderea cauzelor genetice.
Dupa stabilirea tipului de aritmie se vor efectua testele de sange pentru a indica cantitatea de potasiu, sodiu, calciu sau nivelul hormonilor tiroidieni din sange.
Testele pentru aritmie:
Electrocardiograma (EKG) se realizeaza in cabinete specializate si presupune o scurta inregistrare a activitatii sistemului electric al inimii. Acest test este folositor numai daca aritmia produce palpitatii in momentul in care este realizat testul EKG.
Deoarece exista posibilitatea ca testul EKG sa nu surprinda aritmiile, este necesar testul de monotorizare Holter. Acest test mai este numit si electrocardiograma ambulatorie, si presupune purtarea unei casete in timp ce pacientul isi desfasoara activitatile zilnice, astfel, monitorizarea Holter este o monitorizare 24 din 24 de ore.
Cand pacientul are palpitatii, acesta trebuie sa apese pe un buton pentru a inregistra ritmul inimii inainte, in timpul, si dupa ce palpitatiile s-au desfasurat.
In acelasi timp, pacientul trebuie sa scrie intr-o agenda perioada in care are palpitatii si simptomele care apar. Astfel, mai tarziu banda va fi "citita" de catre medic iar palpitatiile vor fi corelate cu prezenta sau absenta aritmiei.
Ecocardiografia foloseste ultrasunete pentru a obtine imagini ale camerelor inimii, valvelor si structurilor inconjuratoare. Aceasta este folositoare pentru depistarea afectiunilor care apar la valvele inimii, cum ar fi: prolapsul valvei mitrale, stenoza mitrala si stenoza aortica (exemple de afectiuni ale valvelor care pot cauza aritmii si palpitatii).
De asemenea, ecocardiografia este folositoare pentru evaluarea marimii camerelor inimii, la fel ca si sanatatea si contractiile musculare ale ventriculelor.
Imbinand ecocardiografia cu testele pentru stres (stres ecocardiografie) se formeaza un test complet pentru afectiunile arterei coronare.
Ocazional este recomandata angiografie pentru a detecta afectiuni ale arterei coronare sau ale valvelor inimii. Este un teste extraordinar pentru detectarea, localizarea si aprecierea extinderii si severitatii afectiunii arterei coronare.
Testele la sange sunt indicate pentru a masura nivelul hormonilor tiroidieni, cantitatea de potasiu si magneziu dar si indicele de toxicitate dat de unele medicamente.
Excesul de hormoni tiroidieni conduce la aparitia fibrilatia arteriala. Nivelul scazut de poatasiu si magneziu din sange conduce la alte artimii. Toxicitatea medicamentelor poate cauza serioase aritmii, cum este: bradicardia si tahicardia ventriculara.
In cazul in care palpitatiile nu sunt asociate cu artmie sau afectiuni ale inimii este posibil ca nu fie necesar un tratatment de specialitate. Pentru imbunatatirea starii de sanatate pacientii sunt sfatuiti sa reduca stresul si intensitatea emotionala, adica, sa incerce sa traiasca mai bine si sa lase problemele la spate.
De asemenea, nici palpitatiile cauzate de contactiile premature nu necesita tratament specific, insa pentru ameliorarea starii de sanatate se recomanda: reducerea stresului si renuntarea la fumat, cafeina si alcool. Pentru pacientii cu palpitatii frecvente si contractii premature, tratamentul medicamentos este folositor pentru blocarea efectului adrenalinei asupra inimii, in acest mod fiind reduse si contractiile premature. Exemple de astfel de medicamente: Inderal si Tenormin.
Acestea prezinta si efecte secundare motiv pentru care nu trebuie administrate fara prescrierea medicului. Efecte secundare: depresie, oboseala, impotenta, scaderea batailor inimii si presiunii sanguine, iar in cazul in care pacientul sufera de astm, acesta afectiune se poate agrava.
Tratament pentru fibrilatia arteriala
1. Indepartarea cauzelor care provoaca fibrilatia arteriala, cum ar fi: febra, nivelul ridicat de hormoni tiroidieni si nivelul scazut de oxigen in sange;
2. Scaderea ritmului inimii cu ajutorul medicamentelor prescrise de medic;
3. Fibrilatia arterial se transforma in ritm cardiac normal cu medicamente din clasele: quinidine, procainamide sau disopiramide.
Cele mai populare cauze ale aritmiei ventriculare (tahicardia ventriculara si fibrilatiile) sunt: atacurile de inima, ischemia si cicatricele de la atacuri de inima anterioare.
De aici, tratarea afectiunilor arterei coronare este importanta pentru ameliorarea aritmiei ventriculare. Pentru pacientii cu tahicardia ventriculara permanenta, tratamentul se realizeaza numai pe baza de medicamente.
In cazul pacientilor cu fibrilatie ventriculara defibrilatiei este cea mai indicata. Defibrilatia este o tehnica care vizeaza suprimarea unei fibrilatii ventriculare printr-o descarcare electrica in regiunea inimii obtinuta cu un aparat numit defibrilator. Acesta simte atacul fibrilatiei ventriculare, si elibereaza un impuls elecric catre inima pentru a o transforma inapoi in ritm normal.
Persoanele care sufera de stenoza aortica pot dezvolta afectiuni de inima la fel de serioase ca artimia ventriculara. Tratamentul stenozei aortice presupune inlocuirea chirurgicala a valvei.