Imprimat de la http://www.topsanatate.ro la data 25.04.2024.
Adresa articolului este http://www.topsanatate.ro/articol/personalitatea-histrionica-24988.html
Imedia Network. Toate drepturile rezervate.

Personalitatea histrionica

20.07.2007

Personalitatea histrionica face parte din grupa personalitatilor emotionale si dramatice; se mai numeste si personalitate teatrala sau isterica si se caracterizeaza prin reactii emotionale exagerate si prin incercari permanente de a atrage atentia asupra celor din jur.

"Tulburarile  de personalitate reprezinta modele de comportament stabile si profund inradacinate in structura psihica a persoanei, care se manifesta ca niste raspunsuri rigide declansate intr-o serie de situatii sociale si personale; acestea constituie deviatii extreme si importante de la modul in care un individ mediu din cadrul unei culturi percepe , simte, gandeste si stabileste relatii cu ceilalti"(O.M.S., 1993).


Trasaturile esentiale (G. Ionescu - "Tulburarile personalitatii"):

  • polarizarea atentiei celorlalti;
  • labilitate si versatilitate dispozitionala, in concordanta cu dispozitia celor din jurul sau (histrionicul rade si plange in acelasi timp);
  • comportament seducator si provocator;
  • conduita erotizata si realitate sexuala;
  • elaboreaza fantezii sexuale, independent de sentimentele de dragoste investite;
  • impresionabilitate, sugestibilitate, permeabilitate dispozitionala: adopta cu mare rapiditate tonalitatea afectiva a celor din jur;
  • catarsis afectiv facil: izbucneste in descarcari dezordonate si demonstrative a afectelor;
  • comunicare colorata, metaforica, impresionabila: utilizeaza toate mijloacele pentru a avea un comportament teatral;
  • dramatizarea continutului comunicarii (deseori fabuleaza).


  • Trasaturile facultative ale personalitatii histrionice sunt: personalizarea relatiilor, incapacitatea de mentinere a relatiilor, aviditate pentru noutate si schimbare, autoipostaziere in roluri extreme sau insolite, intoleranta la ignorare, incapacitate de amanare, entuziasmare facila, comportament manipulativ, dependenta de cel investit afectiv.

    Teatralismul si tendinta de seductie a histrionicului au rolul de a masca sentimentele sale de inferioritate

    Criteriile de diagnostic DSM IV pentru tulburarile de personalitate histrionica sunt urmatoarele:

    Pattern pervaziv de excesiva emotionalitate si de cautare a atentiei, inceput in perioada de adult tanar si prezent in contexte diverse, indicat din cinci (sau mai multe) din urmatoarele:

    1. se simte inconfortabil in situatii in care nu este in centrul atentiei;
    2. interactiunea cu altii se caracterizeaza adesea prin comportament nepotrivit de seductiv sau de provocator din punct de vedere sexual;
    3. manifesta expresii emotionale rapid schimbatoare si superficiale;
    4. se foloseste constant de aspectul fizic pentru a atrage atentia asupra sa;
    5. are un stil de a vorbi care este excesiv de impresionist si de lipsit de amanunte;
    6. manifesta dramatizare de sine, teatralitate si expresie exagerata a emotiilor;
    7. este sugestionabil, cu alte cuvinte – usor influentat de altii sau de circumstante;
    8. considera relatiile pe care le are drept mult mai intime decat sunt.

    Persoanele cu tulburari de personalitate histrionica au urmatoarele credinte fundamentale dezadaptative: "sunt incapabil sa-mi organizez existenta"; "stiu sa farmec oamenii pentru ca ei sa ma ajute si sa ma iubeasca", iar atitudinile lor de baza sunt: "daca nu ma voi face remarcat, nu voi placea"; "pentru a obtine ceea ce doresc, trebuie sa-i fascinez sau sa-i distrez pe ceilalti".

    Pacientii cu tulburari de personalitate sunt mai dificil de tratat decat cei cu tulburari emotionale, din cauza rigiditatii si persistentei trasaturilor lor psihopatologice.

    Cercetarile din ultimii ani au adus dovezi in sprijinul eficientei psihoterapiei cognitiv-comportamentale in tulburarile de personalitate, in cadrul careia se acorda importanta atat identificarii credintelor disfunctionale, cat si a comportamentului persoanei.

    Obiectivul acesteia este modificarea credintelor fundamentale disfunctionale  si inlocuirea acestora cu altele, adaptative. Terapeutul va explica pacientului ca modul sau de comportament a fost util si adaptiv in copilarie, dar la varsta adulta, acesta genereaza probleme care il fac sa sufere  si dificultati in relatiile cu ceilalti.


    De psiholog Steliana Rizeanu, Clinica Aquamarin