Prima vizita la stomatolog si impactul psihologic

Experientele neplacute pot duce la anxietate

Intalnirea cu medicul stomatolog face parte din etapele importante pe care copilul le are de parcurs la inceput de drum si care isi pun amprenta in cresterea si dezvoltarea sa, ca viitor adult. De multe ori, astfel de intalniri pot crea adevarate seisme in dinamica psihica a copilului, mai ales in situatii deosebite, precum complicatii de natura medicala (extrageri dureroase, interventii oro-maxilo faciale, inflamatii care necesita tratament indelungat, cresteri defectuoase ale dintilor ce necesita aparate dentare etc). Teama de medic poate sa ia nastere in urma vizitelor la stomatolog si totodata, mai tarziu, pot aparea accese de panica sau de anxietate generalizata, ca urmare a unor astfel de experiente traite in copilarie.


Ce se poate face pentru evitarea experientelor traumatizante?

Pentru a preveni aparitia unor astfel de afectiuni psihologice, este necesar ca primul contact cu medicul dentist sa aiba loc la o varsta cat mai frageda, iar familiarizarea cu cabinetul stomatologic sa se realizeze treptat.

"Scoala Stomatologica Britanica recomanda ca prima vizita la dentist sa aiba loc in jurul varstei de 3 ani. Comparativ, Academia de Stomatologie Pediatrica din America recomanda ca primele vizite la dentist sa fie realizate intre 6 luni si 1 an, atentia timpurie acordata problemelor dentare putand preveni pierderea prematura a dintilor temporari afectati de carii. Desi pare o varsta foarte frageda, statisticile demonstreaza ca peste 20% dintre micuti au deja carii la varsta de un an si jumatate – asa-numita "carie de biberon", iar aceasta procent este in continua crestere. Pana la 67% dintre copiii cu varste cuprinse intre 3 si 7 ani au carii dentare, ajungandu-se pana la 78% in cazul adolescentilor. Aceasta realitate ar putea fi schimbata daca vizita la medicul stomatolog ar avea un caracter de prevenire. Incurajarea unei atitudini favorabile fata de vizita stomatologica il va ajuta pe copil sau adolescent sa isi depaseasca frica si va preveni anxietatile ulterioare ale adultului", explica Oana Taban, CEO al grupului de clinici Dent Estet.


Rolul parintelui in pregatirea pentru consultatie

In cazul vizitelor la medic si cu precadere la medicul stomatolog, modul in care este transmisa necesitatea stabilirii unei relatii cu medicul stomatolog revine, in primul rand, parintelui, care insoteste copilul la cabinet. Iar apoi, in plan secundar, conteaza si modul de abordare al medicului.

Vizita la stomatolog, mai mult sau mai putin constient (mai putin constientizat mai ales la varsta mica), scoate la iveala "teama de castrare" adica, teama ca ceva poate sa actioneze asupra micutului, "rapindu-i" o parte din el. Imaginea de sine, care este in plina dezvoltare, poate sa sufere diferite distorsiuni in masura in care parintele evita sa ii spuna ce inseamna vizita la stomatolog, ce presupune tratamentul stomatologic si ca aceste actiuni sunt spre binele acestuia si nicidecum de vazut ca ceva de speriat, dureros sau mutilant.

Dincolo de modul in care sunt transmise verbal aceste informatii, parintele transmite si non-verbal ceea ce simte el insusi, propriul mod de a se raporta la stomatolog. Astfel, de preferat este ca, daca parintele stie ca ii este frica de medicul stomatolog sa spuna deschis copilului acest aspect. Ascunderea propriilor trairi in relatie cu micutii desi se doreste a fi spre protectia si protejarea acestora, nu fac altceva decat sa fie transmise la nivel emotional si mai puternic.


Discutiile deschise creeaza confort psihic

Parintele trebuie sa vorbeasca deschis cu micutul, impartasindu-i din propria experienta cu stomatologul. Punand in cuvinte ceea ce simte el insusi fata de vizitele la medicul stomatolog, povestindu-i despre etapele prin care si e, copil fiind a trecut prin temerea primei intalniri cu dentistul, impartasindu-i inclusiv despre experientele parcurse de a nu avea dintisori in perioada de schimbare a dintilor.

Discutiile deschise despre ceea ce simt creeaza confortul psihic pentru copil de a merge inainte si de a depasi cu bine aceasta etapa sensibila, din punctul de vedere al formarii unei imagini de sine sanatoase.