De ce nu mai citesc copiii si adolescentii?

Iata o problema semnalata de multi parinti care se plang si se ingrijoreaza intrucat copiii si adolescentii lor nu citesc. “Ce sa facem ca sa puna mana pe-o carte?”, “Noi citeam mult, ei se uita doar la calculator si televizor”, “De unde sa stie sa vorbeasca si sa se exprime daca nu citesc nimic?” si exemplele ar putea continua.
Pe de alta parte, unii profesori sunt si ei nemultumiti ca elevii nu citesc sau nu sunt interesati de literatura. “Copiii cauta pe internet referate sau rezumate ale cartilor care ar trebui citite si astfel nu mai ajung sa citeasca ei insisi nicio carte intreaga”.


De ce nu mai citesc copiii si adolescentii?

Aproape toti parintii fac o comparatie intre perioada cand erau ei adolescenti si perioada actuala. Intre timp insa au intervenit multe schimbari si activitatile copiilor s-au diversificat mult. Cititul nu mai este singura modalitate de a petrece timpul. Este adevarat ca daca internetul si calculatorul sunt cele incriminate, acest lucru corespunde realitatii, dar ce sens ar avea sa ne luptam cu ea ... Copiii nostri traiesc azi si nu in urma cu 30 de ani, asa ca sarcina parintilor este sa-i ajute sa gaseasca o solutie pentru timpul in care traiesc si nu pentru altul pe care nici nu si-l imagineaza.

Deci alte distractii si activitati sunt cele care “rapesc” din timpul alocat alteori lecturii.
Dar nu e doar problema timpului, ci si a interesului. Sa ne aplecam asadar putin asupra a ce inseamna “a citi” si a starii pe care o avem citind. Sigur va amintiti de cateva carti pe care le-ati citit cand aveati varsta lor. Pentru a incepe o carte si mai ales pentru a trece de primele pagini este nevoie de o stare. Este nevoie ca ceva sa te atraga in respectiva carte, sa te incite, sa fii curios, amuzat, intrigat, adica sa ai o traire suficient de puternica pentru a depune efortul necesar lecturii si intelegerii. Dintre cei care au citit doar pentru ca asa le cerea la scoala sau pentru ca “trebuia” nu stiu cati isi amintesc cu placere cartile respective.
Vorbim asadar despre un proces prin care copilul, adolescentul ca si adultul se transpun in timpul, locul si actiunea din carte, intra in si printre personaje, se sperie, se bucura, se intristeaza, se revolta odata cu ele.


Cartile exercita o anumita fascinatie asupra noastra tocmai prin aceasta incursiune in timpuri si locuri foarte departate doar ca nu toti oamenii pot cu usurinta sa ajunga la curtea regelui Arthur, la Polul Nord sau in India secolului trecut. Este oare vorba despre antrenament, perseverenta, vointa sau imaginatie? O parte ne este mai usor accesibila daca ne gandim la perioada copilariei cand parintii citesc povesti copiilor si ii introduc in acele actiuni, timpuri sau locuri.


Cum ii putem ajuta sa descopere placerea cititului?

Este adevarat ca povestile sunt un bun antrenament pentru a prinde gustul lecturii. Prin diversitatea lor, prin actiunile fantastice, prin personajele inzestrate cu tot felul de calitati sau defecte parintii, educatorii sau invatatorii pot duce copiii pe taramuri fermecate, prin tari indepartate si prin lumea animalelor, plantelor pe care poate nu le intalnim niciodata in viata reala.
Copiii au imaginatie si placerea de a calatori cu mintea. Ei nu sunt inca angrenati in viata concreta, reala si ca atare este timpul ideal pentru a se bucura de libertatea gandului. Este adevarat ca odata cu cresterea in varsta uitam ca mintea noastra poate merge pe oriunde si nu are granite si asta ne impiedica sa citim. Multi adolescenti sustin ca “n-are rost sa citeasca Romeo si Julieta intrucat acum lumea este alta si lucrurile stau altfel”. Nimic mai adevarat in plan real doar ca a citi este mai degraba o placere decat o obligatie si depinde foarte mult de modul cum este prezentata. Daca adultii o prezinta ca pe o cerinta, o obligatie, o tema, copiii se vor opune si nu doar demersului in sine de a citi, dar si placerii pe care ar putea-o simti.

Ne-am apropiat astfel prin discutia noastra de ce inseamna cititul ca proces interior si poate ca astfel vom putea prezenta lectura copiilor si adolescentilor intr-un mod mai atragator.
Sigur ca este de dorit ca cel care indeamna copilul sa citeasca sa fie el insusi un cititor pasionat si sa aiba o minte libera, astfel incat sa poata citi si el cartile care se scriu acum sau care ii plac copilului si nu doar sa puna copilul sa citeasca cartile pe care le-a citit el acum 30 de ani.

Asteptam parerile voastre ca adolescenti, parinti si profesori despre ceea ce inseamna “a citi”.
 

Comentarii (6)

POSTEAZA COMENTARIU
Afiseaza:Cele mai recente|Cronologic

  • roxana pe 23 Nov 2013, 20:34
    Din cauza scolii

    Copiii nu mai citesc deoarece sunt pur si simplu indoctrinati de scoli,de profesori invechiti si vesnicii Eminescu,Goga,Blaga s.a.m.d.Ia sa bage in programa scolara carti care sa-i fascineze....care sa le placa sa le citeasca.Am citit carti minunate,"Invitatie la vals",cum spunea cineva mai sus,care daca ar fi fost sa astept sa-mi fie recomandata la scoala,cu siguranta nici la aceasta varsta nu stiam de ea.Desigur,vina este si a parintilor,in mare parte.

    1
    0

  • Lia pe 30 Iun 2013, 08:18
    Inceputul cititului la copii

    Fiul meu (12 ani) citeste foarte mult. Cum? Intai, a crescut inconjurat de carti, ne-a vazut pe noi citind. Apoi, televizorul a fost redus doar la 2 zile, in care, in loc sa ne pierdem pe ''cablu'' inchiriam cate un film. In al treilea rand, calculatorul si alte ecrane nu au existat in casa decat pentru uzul strict necesar. Si, in final, telefonul mobil nu ii apartine, ci este folosit la nevoie. Are biblioteca lui de peste 300 de carti, impreuna cu biblioteca noastra de peste 4000 de volume. Ca profesor, stiu ca modelul parintilor este important. Daca nu se creeaza o baza a lecturii inainte de a se introduce stimulul ecranului de orice fel, care ofera optiunea minimumului efort, batalia e aproape pierduta. Totusi, nu e niciodata prea tarziu.

    0
    2

  • Ovidiu pe 2 Apr 2013, 00:45
    Cititul

    Pot spune ca si eu rezonez cu ideile articolului si cu o parte din comentarii. Din pacate, tinerii si adolescentii de azi chiar nu citesc mai nimic, desi la capitolul patalamale multi dintre ei stau destul de bine, fiind absolventi de facultati si chiar si mastere. Astazi, cam oricine poate face o facultate avand in vedere existenta prafarilor gen Spiru sau Cantemir. Dar problema si mai mare e ca aceasta mediocritate s-a extins si la facultatile de stat; multe facultati de stat, desi au o reclama buna atunci cand privesti din exterior, fiind considerate de traditie, odata intrat te confrunti cu toate mizeriile de pe lume, atat in ceea ce priveste sistemul de predare si profesori comunisti (fosile vii din epoca comunista), cat si dpdv administrativ. Chiar si eu m-am confruntat cu asa ceva, deoarece acum putin timp am absolvit o facultate de stat considerata “cu traditie” (nu dau nume ca sa nu fac reclama sau mai degraba antireclama) si pot spune ca am avut parte de multe mizerii in cei 4 ani de studii. Invatamantul romanesc e la pamant si e nevoie ca specialistii din domeniul educatiei sa se implice si sa-l schimbe aproape complet (asta doar daca exista cu adevarat asemenea specialisti si nu doar niste ignoranti cu patalamale luate pe pile sau pe bani). Pt ca tinerii sa citeasca, trebuie facute tot felul de campanii, trebuie facuta reclama lecturii, asa cum se face si diverselor produse, tinerii trebuie atrasi prin toate mijloacele posibile sa citeasca. Pt toate astea e nevoie de dascali bine instruiti si in acelasi timp bine platiti, asta pt ca unui om care are un salariu de mizerie nu ii poti cere performanta, atat in cazul invatamantului, cat si in alte domenii. Dar pana la urma nu stiu daca cei de la conducerea acestei tari intentioneaza sa remedieze acest lucru, deoarece ar fi contrar intereselor pe care le au: niste tineri ignoranti si fara coloana vertebrala sunt mult mai usor de manipulat decat oamenii culti si pot fi folositi oricand ca masa de manevra. Asa ca de ce sa investeasca politicienii in invatamant? Dupa parerea mea, solutia la problema aceasta a tinerilor nu este una simpla, ci una destul de complexa, care necesita multa rabdare, deoarece lucrurile nu pot fi remediate peste noapte, ci intr-un timp relativ lung.

    1
    2

  • Claudiu pe 10 Sep 2011, 00:28
    Cititul...

    Da, deci as vrea sa imi spun si eu parerea... Am doar 15 ani, un adolescent care de un an (poate mai putin) a descoperit "tainele" cititului. Prima carte a fost Invitatie la vals, o carte de dragoste, nici nu stiu cum a picat la mine in calculator si, cand am inceput-o, pur si simplu....m-am indragostit de tot ce era scris in ea. Multi poate ati auzit de ea, si, o sa spuneti ca ... e o carte mica si, mai ales pe calculator, se citeste repede. Dar, eu spun altfel: Pana atunci nu am citit niciocarte. Cand eram mic, la vreo 6-7 ani, mama mea mi-a trimis Alice in tara minunilor sa o citesc. Eu unul am inchis-o in dulap si.. Nu am citit-o. "Invitatie la vals" a fost cartea care mi-a spus ca e frumos s acitesti, personajele m-au ajutat sa cunosc lumea lor, si, sa umblu cu ei acolo uinde merg. Cartea nu am citit-o repede, maxim 10 pagini pe zi, deoarece nu doream sa o termin prea repede, si, sa nu mai am ce citii. Dupa ce am terminat-o am citit seria Twilight, cartii de 500 pana la 810 pagini, foarte, dar foarte, USOR. Iar dupa acea m-am pus sa citesc seria Harry Potter, si, inca o serie. Sa nu se inteleaga gresit... Eu nu vreau sa ma laud cu ce am citit (putine carti), vreau doar sa spun ca... Citeste, citeste o carte, de la inceput pana la sfarsit, si o sa vezi ca e foarte usor sa continuii. Si acum, sa spun si de ce nu am vrut as citesc. Ideea era ca nu aveam timp, plus ca la scoala nu invatam, deloc, si, daca citeam, eram considerat TOCILAR. DAr, nu este asa! Cei care citesc sunt de 100000 ori mai buni decat cei care stau cu tigara la coltul strazii si asteapta sa mearga in discoteca. Si asa, poti si tu sa mergi in discoteca, la mall, cu prietenii, daca citesti o carte. Nu cred ca pot da eu sfaturi, sau...ceva de genu... Sunt doar un pusti, de 15 ani, care inca nu stie pe ce lume traieste, dar, iti spun ca traiesc acolo unde si smecherii pot citi o carte, si, acolo unde cel care citeste NU este tocilar. Imi cer scuze pentru greseli, si, daca v-am plictisit.

    2
    0

  • Mihail Cosman pe 20 Mai 2010, 18:36
    Un articol plin de adevar!

    Cam aceeasi motivatie m-a determinat sa concep si sa public trei lucrari motivationale pentru formarea unui caracter armonic la copii si adolescenti(6 - 19 ani). Daca vreti sa va convingeti vizitati: www.tineri-fericiti.ro

    5
    0

  • alexandra pe 10 Apr 2009, 18:23
    carti

    sincer eu acum un an nu citeam nici macar o revista...dar intr'o zi am auzit de la o prietena de niste carti pentru adolescenti foarte frumoase si m'am apucat de citit...iar acum daca incep o carte nu o mai las jos din mana pana nu o termin..daca gasesti o colectie cu carti frumoase si interesante e mult pana citesti una ca dupaia iti intra in reflex

    5
    0

Posteaza comentariu

Greu de citit? Regenerare cod