Am discutat cu o mama ingrijorata dupa ce a auzit despre "emo-kids" si dupa ce a vazut site-ul acestora dar si cu un consilier scolar, motive pentru care putem spune ca "emo" se deosebeste de stilurile de pana acum care au combinat muzica, vestimentatie, coafura si comportament.
Mamica cu care am vorbit a fost surprinsa de pesimismul acestor copii, de refuzul lor de a vedea partea frumoasa a vietii si de incitarea la auto-vatamare.
Din punct de vedere psiho-patologic, comportamentele de auto-agresiune au in spate o tulburare grava de tip depresiv cel mai adesea, in care pacientul nu-si poate exprima suferinta, trauma, pierderea, doliul in cuvinte. Sigur ca aceasta tendinta de a-si provoca durere merge pana la suicid si, asa cum am mai spus si in alte articole, am putea sa o consideram ca o combinatie intre depresie si agresivitate.
O remarca este insa foarte importanta si anume ca a pune o eticheta acestor adolescenti nu este de folos nimanui si ca fiecare dintre ei are o anumita personalitate, o istorie in spate cu suferinte si bucurii, cu familia sa, cu relatiile pe care le au cu parintii, colegii, alti adulti...
Chiar daca vom gasi "povesti" asemanatoare, niciodata nu putem diagnostica, ajuta sau sfatui pe cineva in absenta unui caz concret. Fiecare dintre acesti copii are un interior, o viata psihica infinit mai complexa decat orice s-ar vedea in exterior. Cu dificultati si erori grave putem sa apreciem suferinta cuiva sau agresivitatea lui dupa cum este imbracat. In cazul adolescentilor acest lucru este si mai riscant intrucat este o perioada de cautari, experimente si transformari.
Ne putem pune problema deosebirii intre "emo" ca un curent muzical, artistic, vestimentar si "emo" ca o suferinta, afectiune psihologica.
"Moda" se raspandeste si vor exista ca in toate timpurile adolescenti care vor "adera" la acest trend, mai ales in privinta manifestarilor exterioare. Pe de alta parte, nu putem neglija instabilitatea caracteristica varstei si riscul de a fi influentati, "furati" de comportamente care nu sunt autentice ci pe care le manifesta doar pentru a fi acceptati intr-un grup.
In privinta parintilor, reactiile sunt impartite intre cei care ii acuza ca nu au avut timp de copilul lor si cei care ii privesc cu compasiune. Ceea ce putem spune cu certitudine este insa ca o relatie autentica parinte-copil nu poate fi zdruncinata de niciun fel de "curent" sau "moda".
Parintii care au o comunicare buna cu copiii lor, pot face diferenta dintre impartasirea unui stil la moda, asa cum ei insisi au fost hippie sau rockeri si o stare depresiva sau o tulburare de identitate.
Un alt aspect este ca aceste "curente" reusesc sa scoata la suprafata stari sufletesti care nu-si gasisera exprimarea pana atunci. Acest fapt are rol de descarcare, insa poate fi si un moment in care adolescentul nu-si mai poate ascunde suferinta si nici sa tina in inauntrul lui problemele.
Adultii din jur evita insa de prea multe ori sa abordeze aceste subiecte si chiar sa caute sa descopere ce se intampla. "Las' ca-i trece", "E doar o moda", "Face pe grozavul, "Este doar teribilism" sunt modalitati de a ignora ce este in spatele tunsorii sau a machiajului, a cicatricilor sau a lacrimilor.
Articole utile
Discutie cu o mamica despre fenomenul "emo"
Interviu cu un consilier scolar despre fenomenul "emo"
© Copyright:
"Emo": curent muzical sau afectiune psihologica?
Incercam sa abordam astazi fenomenul numit "emo" si sa raspundem unor intrebari pe care le auzim din ce in ce mai des in ultimul timp: "Ce se intampla cu copiii care se intituleaza "emo"?, "Putem vorbi despre un fenomen care se raspandeste? Copiii si adolescentii pot cadea prada acestui "stil" si pot incepe sa aiba manifestari ingrijoratoare?", "Ce pot face parintii pentru a-i ajuta?", "Exista modalitati de a preveni sau depista aceasta tendinta?"
Comentarii (19)
Eu sunt de părere că odată cu trecerea timpului, emo-kids vor realiza că totul este doar o fază. Faptul că se îmbracă mai diferit nu-i face ciudați dar faptul că se taie asta poate deveni o problemă. Eu cred că acești copii au nevoie de ascultare, suport și răbdare. Emoțiile sunt greu de controlat dar ei trebuie să realizeze că fiecare om are greutăți nu doar ei. Adevărat, fiecare luptăm cu noi înșiși dar trebuie să realizăm că avem o inimă de care să fim mândri. Oricât de înșelată, injunghiată, călcată în picioare poate fi, ea încă bate așa că ar trebui să fim mândri. După o anumită vârstă, până și cei emo vor ajunge să realizeze că acele cicatrici pe care le au acum, le vor aminti mereu de acea durere și că într-un final, tăieturile nu vor îmbunătăți viața lor socială ci chiar mai rău.. Lumea din ziua de azi este atât de ocupată să se înțeleagă pe sine înseși încât nu pot să mai facă efortul să înțeleagă și pe ceilalți din jur. De aceea, sfatul meu este ca fiecare să încerce să se înțeleagă pe el însuși mai întâi. După perioada emo va veni un viitor, o viață socială și o familie așa că gândiți-vă de două ori dacă sunteți pregătiți să explicați copiilor, colegilor de muncă și soției-soțuli despre cicatriciile de pe mâini. Îngrijiți-vă sănătatea și bucurați-vă de viață că numa una aveți. Toate cele bune, Laura!
EMo din Romania...90% din ei..cik sunt la moda...nu k ar fii emo adevarati..sincer..mie mi se par incredibil de...ratati(scz de expresie)
bhay anti-destept am o intrbare!ai auzit de e.p sau de e.c.?ha ha ha nu stii nici ce inseamna daka ai stii ti-a da seama cam cate stiluri de emo sunt:P!ha ha ha :P with dark ane
bah frathe vretzi sa fitzi emo......:nu va facetzi ...emo inseamna emoshan de la emotzie adik plang mereu maine ,poimaine dak esthy emo te vezi cu lama la vena si pe marginea blocului ....astha stilul emo e o prosthie de alu draqu cei care snt emo .....sa nusi fak sperantze ca nu vor mai trai moolth ....va suprindetzi singuri cu funia la gath si lama la vena.....astha e o prosteala cnd le vad pe fethe in oras ca are in cap toate culori le alea ma ia cu rasu ..."draqu in picioare" sfathul meu ee ca sthill astha emo e o prosthie...in ziua de azi copii snt depedentzii de astha copie dupa cei mai tineri......kids nu va facetzi "emo'
.....:|....chiar s-a ajuns prea departe cu acest curent..recunosc,,sunt emo si nu are rost sa ma contrazic cu toti..daca lumea ne-ar intelege mai bine,daca ar exista persoane care sa ne ofeer afectiune fara sa ceara ceva in schimb,daca am avea mai multa libertate din partea parintilor si nu ar sta 24 din 24 pe capul nostru,....ce daca vedem numai partea goala a paharului?nimeni nu intelege ca asta e dura realitate NIMENI!!!.NU EXISTA PARTI FRUMOASE IN VIATA.totul e doar in imaginatia noastra care mereu se sfarseste prin ceva tragic,,,muzica ne ajuta sa ne regasim..sa stim ca mai sunt cateva persoane care ne transmit mesajul..DESCHIDETI-VA OCHII!!!LUMEA SI VIATA E DURA!!!nu mai criticati muzica,fara ea am ramane si mai singuri decat suntem.daca am fi intelesi si nu am fi criticati de toti cocalarii nu am ajunge asa,,,noi emo de mici avem probleme si in familie si in grupul de persoane..cum sa fim optimisti daca toti ne intorc spatele,nu mai suntem "cool"daca nu suntem imbracati de la nu stiu ce firma sau daca nu imi fac ziua la nu stiu ce local scump..dupa criteriile astea sunt criticati oamenii....suntem timizi si sinceri deoarece viata asta ne ofera doar greutati peste care nu putem trece si mai ales singuri..dar cand vedem ca viata ne da lovitura dupa lovitura si suntem si parasiti de prietenii si familia nu ne intelege ...ce putem face,decat sa ne izolam in muzica si in lumea noastra....eu atat am avut de zis,,,daca doriti sa mai vorbiti cu mine uitati id andreea_ingerash_pustiu....
e prea de tot ... fratilor eu nu sunt adepta a acestui stil insa in ultimii 2 ani s-a facut prea mare caz pentru stilul EMO. in primul rand acest stil nu a luat amploare in ani 2000 ci prin ani 1980 si ... insa emo era o prescurtarea a cuvantului emotion (bine inteles tradus emoţie)_si reprezenta un anumit gen de muzica ... sa zicem cea emotionala cu cantece despre dragoste si despartiri etc. actul de suicind nu apare numai la acesti copii emo, probabil sunt inspiratii de anturajul lor sau anumiti "amici". stilul emo nu reprezinta numai ideea de suicid si auto-vatamare, ci noua societatii privim numai ce este rau. sunt si stiu copi emo foarte optimisti si sincer fara ganduri de sinucidere. multumesc
sincer...yo cred k asta e o modalitate de a si exprima fiekre ceea ce simte..nu sunt impotriva,,doar simplu fapt k recurg la suicid...k asta nu sunt de acord..
mai, amaratilor de emo, nici un nebun nu recunoaste ca e nebun, dar daca tot faceti pe nebunii, aveti mari sanse sa ajungeti asa. sa credeti voi ca e o solutie sa va declarati emo! mai bine invatati, cititi mai mult, caci vidul asta emotional in care va zbateti este de cele mai multe ori din lipsa de CUNOASTERE si DE CULTURA GENERALA! iar combinatia de roz cu negru este de-a dreptul tiganeasca
Cei emo nu asculta parintii si se comporta ciudat pt ca au durere in suflet.. pe care nu vor so spuna. sau nu au cui.. si ca sa elibere. !. . . se taie . . . . . . . tampiti. .
Este o alta viata atunci cand esti singur la parinti, dar in unele cazuri cand sunt cate 2 copii la parinti normal ca cel mai mare se simte ignorat. Crede ca parinti nu il iubesc si de aceea el se retrage. El nu simte afectiune si iubire parinteasca. Deci nu e de mirare.
Sunt multi factori care ne fac sa reactionam astfel... unul dintre cele mai importante ar fi familia si problemele din familie: certuri, despartiri, moartea unuia sau ambilor parinti... putine lucruri din exteriorul familiei ar putea afecta un copil... de aceea multi dau vina pe parinti.. dar poate ca nu e vina lor... motivul poate fi primordial... noi nu ne manifestam astfel pentru a ne face observati.. ba din potriva ne este de multe ori greu sa socializam pentru ca uneori suntem scarbiti de restul persoanelor care se uita la noi "ca la masini straine" si aduc tot felul de critici... nu trebuie confundat un emo cu o persoana care se comporta ca un emo... sunt multi care nu.si fac tunsori speciale si nu poarta tot felul de accesorii mai ciudate asa cu o tema morbida dar au si ei o depresie un fel de eroare in suflet care nu le permite sa faca ceea ce face un om normal... in fiecare dintre noi exista un emo mai mult sau mai putin scos in relief... pana la urma toata chestia asta este cauzata de starea sufleteasca nefatsa a adolescentilor svf
Emo... un cuvant greu de descris. Dupa parerea mea sunt doar niste copii, plictisiti de ce e in jurul lor, si vor sa fie ei mai speciali. De multe ori e acel lucru... "spiritul de turma". Uite ce freza are ala, vreau si eu una. Dupa o saptamana in care esti poreclit EMO... chiar ajungi sa crezi ca esti unul. Eu unul, am o parere. Emo = Tulburari psihice
Ce va mananca sa ziceti numai aiureli despre emo?? Daca as pune si eu un reportaj cu toti fraierii de reporteri v-ar placea?? Asa nici noua... prosti suntem lasati-ne asa ca nu va bagam ghiara-n gat.
MAI LASATI-O MOARTA
Deci eu inainte nu eram de acord cu curentul asta emo... din punct de vedere al pshicului este foarte periculos (poate da dependenta pana la sinucidere)... iar din punct de vedere al vestimentatiei este cool desi trebuie si aici sa faci niste sacrificii in legatura cu vopsirea parului**** Mie acum imi place dar stilul emo dar cand vad ca se critica persoanele astea emo de catre aproape toti imi vine sa nu mai imi placa. Oricum sunt bulversata !!!
SUNTETI TOTI NISTE IDIOTI NU STITI NIMIC......VOI SUNTETI NEBUNI NU NOI. ATI INTELES????
Nici c
Eu cred ca parintii din ziua de azi au o problema si sunt, in general, principalii responsabili pentru ce se intampla. Poate ca e cazul ca parintii sa-si dea seama ca copiii lor au nevoie de iei si nu de banii lor. Copiii au nevoie de printi langa ei, nu de bone, ingriitoare sau bunici, au nevoie de afectiunea lor, nu de lucrurile materiale pe care le pot oferi pentru ca banii, hainele de ultima moda, telefoanele super dotate, masinile trasnet nu compenseaza afectiunea parintilor. Cred ca acestea sunt motivele pentru care copii si tinerii ajung sa faca lucruri care ne lasa pe toti cu gura cascata. Niciodata, un copil care se bucura de toata iubirea patintilor, de prezenta lor, de atentia lor, de sprijinul lor, nu va ajunge la astfel de gesturi necugetate. Poate ca ar rebui sa ne gandim cu totii ce inseamna de fapt un copil si ce responsabilitati morale, afective, spirituale etc implica asta.
eu cred ca copiii de azi au un defect foarte mare
Posteaza comentariu